Au trecut 2 saptamani.
In acest timp am mai primit amenintari de la Samantha.
Am anuntat politia si inca nu avem vreun suspect.
Am dezinstalat Skype-ul blestemat care m-a adus in situatia asta.
Desi nu ieseam din casa prea des oricum, acum chiar nu vreau sa mai ies din camera.
Insa azi am fost convins de mama sa ma duc sa alerg din nou.
Mare greseala...
Nu, nu am fost iar lovit de o piatra. E mai rau. Un om a venit la mine si mi-a zis:
"Nu vei fi niciodata in siguranță!"
Dupa care a fost impuscat de un lunetist.
Am fugit cat am putut.
Sentimentul pe care l-am simtit a fost unul de nebunie, căci să te simti vânat de un vanator si sa stii ca nu te poti ascunde nicaieri este un bob de orez pe langa sentimentul pe care il ai cand cineva trage in tine de la distanta cu o precizie milimetrica si abia te rateaza.
Am ajuns acasa pana la urma.
Sau ce a mai ramas din ea. Cand am ajuns acasa totul era ars.
Am fugit in casa si am gasit-o pe mama in bucatarie. Arsa de vie. Sau asa pare. Pot vedea ca a fost injunghiata cu sange rece de ceva...
Dar de ce?
Trebuie sa fug.
Nu... Trebuie sa fac ceva in legatura cu asta.
Dar inainte sa mai pot gandi un plan ea vine...
Fug si ma ascund intr-un dulap.
Trebuie sa fac ceva sau voi muri...
