Ansel

15 3 1
                                    

... eram la şcoală. Îl cautam cu privirea pe Leo prin mulţime. Nu venise să mă ia aşa cum mi-a promis. Am aşteptat în zadar 20 de minute şi am hotărât să plec, pentru că peste 10 minute trebuia să înceapă lecţiile.
Mă aflam la ora de chimie, ultima lecţie. Profesoara întârzia. Daria se apropiese de mine şi mă apucase de păr.
- Ti se pare că Leo o să fie mereu alături de tine? Te înşeli! Mai...
- Hei ,tu ! Las-o!
- Ansel? Serios? Îi ei apărarea. Ce s-a întâmplat cu voi? Toţi îi luaţi apărarea căţelei ăsteia.
- Mai bine taci , Daria.
Daria îmi lăsase parul în pace şi se plecase de lângă mine.
Ansel, Ansel... Hmmm... Nu l-am mai văzut. Poate este un elev nou... Dar de unde să o cunoscă pe Daria?
După lecţii m-am dus la biblioteca. Trebuia să-mi iau nişte carţi pentru istorie. Căutam printre rafturi " Războiul celor două roze", fără nici un rezultat.
- Asta cauţi ? Întorc capul şi-l văd pe Ansel fluturând cartea care o căutam.
- Da.
- Din păcate este doar un exemplar în această bibliotecă.
- Păcat...
- Poftim, îmi întinde cartea. Pentru tine am luat-o.
- Dar tu nu ai nevoie?
- Am. Dar presupun că până mâine o termini. Eu am vineri istoria, iar tu mâine. Aşa că tu ai mai multă nevoie.
Voiam să-l întreb de unde ştia că  mâine am istoria, dar am decis să tac.
- Mersi, pentru tot. Îi spun.
- Nu-i pentru ce. Ne vede mâine. Spor la citit.
- Mersi! Pa.
Ies din bibliotecă şi îmi incep drumul spre casă.
- Ana! Conosc această voce, era Leo.
Mă întorc şi-l văd pe el , dar plin de sânge.
- Leo! Ce s-a intâmplat? Trebuie să chem ambulanţa.
- Nu! Spune şi-mi ia telefonul. Ajutămă...
- Cu ce? Îl întrerup. Dă-mi telefonul să chem urgenţa. Eşti în stare gravă.
- Ajută... cu aceste spuse închide ochii.
- Nu , nu. Leo ! Trezeste-te!!!!
 
Mă trezesc. A fost doar un vis. Doar un vis...

O altă lumeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum