Jurnalul vietii mele ciudate

Capitolul 14

Party girls don't get hurt

Can't feel anything, when will I learn

I push it down, push it down

I'm the one "for a good time call"

Phone's blowin' up, they're ringin' my doorbell

I feel the love, I feel the love

1,2,3 1,2,3 drink

1,2,3 1,2,3 drink

1,2,3 1,2,3 drink

Mi-am inchis alarma si am pus din nou capul pe perna. Niciodata nu ma pot trezi dimineata, de aceea imi pun alarma cu 10 minute mai devreme. Deoadata, m-am ridicat instantaneu. De ce eram aici si nu intr-un spital de nebuni?

-Treziti-va odata Sara si Harry, am auzit tipatul mamei de la parter. 

De ce eram aici?

Ce s-a intamplat cu mine?

Acum doua minute eram in visul meu. Zoella, vechea mea prietena, era Z care imi trimite masaje inca de la inceputul verii.

Am coborat scarile intr-o viteza nepasandu-mi ca sunt doar in lenseria mea intima si un tricou.

-Mama, ce zi e azi? aproape am tipat la ea.

-30 februarie..., a zis Harry in spatele meu.

-Macar nu sunt singurul care o sa ia masa aproape dezbracat.

-Eu nu glumesc periuta de dinti. Spune-mi ce zi este, am spus rapid.

-Daca e iar una din fazele tale: Spune-mi ze zi este, 1 septembrie, azi o sa-mi intalnesc iubirea vietii, sa stii ca nu merge iar si ca esti patetica, ma imita.

1 septembrie.

Prima zi de scoala?

Am avut doua visuri intr-un vis si eram acolo...apoi eram Zoella si apoi... Luke si Ian... si Stiles, si Alison, si Perrie, si Sasha si eram banshee si era o vrajitoare ciudata...

Ce sunt cu visele astea?

Sunt in clasa a 11 a, de astazi, de ce trebuie sa ma incred in niste vise patetice?

Mai mereu patesc ce visez, dar de data asta nu o sa intaple acelasi lucru.

Nu o sa fiu nu-stiu-ce spion ciudat, caruia ii pasa de existenta unui tip/tipe ciudate care imi da mesaje.

-Deci...stii Sara, nu trebuie sa il imiti pe Harry.  Nu ai ce invata de la el. Serios acum, amandoi sunteti dezbracati. Puneti ceva pe voi si reveniti, a zis mama.

De parca mi-ar pasa ca sunt dezbracata. La naiba, visele parca durau doua secunde, nu un an.

O sa incerc sa fac ceva diferit de tot ce faceam in vis. 

De ce as vrea sa fac asta?

Esti intreaga la minte, sau ti-a dat Harry de baut in somn, Sara? mi-am spus in gand. 

A parut atat de real... parea ca sunt acolo, ca traiesc atun..

L-am urmat pe Harry pe scari si mai ca vroiam sa-l intreb de Z. De ce l-as intreba de un adolescent pus pe glume? Sunt prea directa, asa ca m-as astepta sa ma duc la el in camera si sa-i zic "Spune-mi cine e Z. Ai 5 secunde." . De ce sa fac asta? E prima zi de scoala. 

Mi-am luat o pereche de jeansi, conversii mei mov, un tricou inflorat si un cardigan negru. 

-Mamaaaa, i-am auzit tipatul lui Harry din camera alaturata. Daca mai aud un tipat de al lui, o sa imi sparg timpanul.

-Ce e Harreeeh? i-am auzit tipatul mamei inapoi.

Cateodata simt ca traiesc intr-o grota la cat tipa. Nu pot sa aiba o conversatie normala?

-Spune-i Sarei sa nu isi mai lase jurnalul la mine in camera, a tipat Harry si am navalit in camera lui.

-Ce? am tipat la el.

-Afara, acum. Se imbraca omul. Reactia fetei tale a fot de milioane, dar jur ca data viitoare iti fac o poza.

Am coborat scarile dupa ce mi-am luat geanta de scoala.

-Mama, am tipat fix langa ea.

-Doamne copila, ce trebuie sa te zbieri? Sunt fix langa tine.

-Bine ca daca Harry tipa nu spui nimic.

Suntem o familie de copilarosi ciudati, dar suntem o familie.

Mi-am auzit telefonul vibrand si am deschis un mesaj nou. Z.

"Ce pacat ca pritena ta.."

Nu am citit continuarea. Stiam care era.

Am luat din nou telefonul in mana si am citit ca si cum as fi recitat o poezie.

-Ce pacat ca prietena ta cea mai buna nu e in oras,nu? Sau e? Oricum, in locul tau mi-ar fi rusine sa dau ochii cu ea. Pupici, Z. 

-Ce? a intrebat mama in spatele meu si m-am intors brusc.

-Mama, vreau sa isi ea singura o masina, nu vreau sa o mai duc tot eu.

Am rauflat usurata. Credeam ca m-au auzit...

Mesajul nu era despre Alison, era despre Zoella. De abia acum inteleg. 

Dar de ce un mesaj din visul meu seamana perfect cu asta? 

Sunt atat de multe intrebari pe care rezuf sa mi le pun de teama ca nu o sa gasesc raspunsul niciuneia.

M-am dus in camera mea evitand spusele lui Harry. Tata mi-a promis o masina canf implinesc 17, peste cateva zile. Mi-am adus aminte de masina din vis. Era rosie si era perfecta. As vrea sa primesc aceeasi masina si in viata reala.

Mi-am deschis jurnalul si am inceput sa scriu:

1 septembrie

                                                  Draga jurnalule,

Am avut cel mai ciudat vis posibil. Era viata mea combinata cu supernaturalul. Cred ca sunt prea obsedata de "The Vampire Diaries" si "Teen Wolf" incat confund visele cu realitatea. Oricum, acum nu mai am niciun presentiment legat de ziua asta. O sa fie alta zi obisnuita de intai septembrie. 

-Sara, i-am auzit tipatul fratelui meu de la parter.

-Vin acum, am tipat incapoi.

-Nu mai tipati, ma uit la Neveste Disperate, am auzit tipatul mamei.

Cum spuneam:stau intr-o casa de nebuni.

Am coborat scarile si eram cat pe ce sa cad cand am vazut un par saten, ud si ciufulit stand de vorba cu Harry.

-Louis, am tipat si apoi mi-am astupat gura.

Visul meu incepe sa se confunde cu realitatea din ce in ce mai mult. Sper ca nu m-a auzit.

-Iar tu esti? i-am spus. Sper sa nu ma fi auzit. 

-Louis, dar poti sa imi spui Tommo, sau Boo Bear.

-Ce a durat atat? Eu si Boo Bear te asteptam de 3 ore.

Exact asta a spus si in vis. Aceleasi replici. 

-Um... scriam in.. stai asa. De cand trebuie sa iti dau eu tie ecplicatii? Am intarziat pentru ca am avur un motiv bun sa o fac.

-Hai data la scoala, mi-a spus.

-Stai asa. Voi doi de unde va cunoasteti? am intrebat prefacandu-ma ca nu stiu. Sunt cea mai proasta actrita din lume. Sper sa nu se prinda.

-Afara ploua cu galeata daca nu ai observat, si, ei bine, asta a fost prima casa peste care am dat si m-a primit.

Aceleasi replici. Aceleasi personaje. Intamplari diferite. Va fi o zi lunga...