glaucoma | yoonseok [BTS]

p u m n i

Y o o n † g i

"Înconjurat de întuneric singurul lucru pe care îl puteam vedea era oglinda din camera.

În rest totul negru.

Simțeam patul sub mine, dar nu îl puteam vedea. Tot ce era luminat era doar reflexia mea în oglinda.

Un trup slab, un chip palid, o privire ștearsă și parul meu blond decolorat. "

Simt cum niște mâini puternice ma zguduie cu intenția de a ma trezi.
Îmi deschid ușor ochii terifiat de întuneric, dar cu o spaima și mai mare ca atunci când încerc sa ma trezesc alt întuneric sa ma aștepte.

Din fericire am fost întâmpinat de lumină și chipul lui Jungkook, fericit ca nu eram orb l-am luat în brate și am privit în jur copacii și tot ce mă înconjoară.

-S-a întâmplat ceva?

Vocea lui mult mai suava decât a mea m-a făcut sa realizez ca nu mai visam asa ca i-am dat imediat drumul.

-Eu ar trebui sa te întreb asta, de ce m-ai trezit?

Deși eram morocănos și uram când cineva îmi întrerupea somnul, de data asta în sinea mea eram fericit. De câteva nopții la rand am același vis prostesc in care ma trezesc înconjurat de întuneric și tot ce vad e propria-mi reflexie, înainte sa îmi dau seama dintr-un singur vis a devenit coșmar. Mai nou îmi era frica sa dorm ca nu cumva intuneicurul din vis sa se răspândească și în viata reala. Dacă adorm și când ma trezesc, ma trezesc orb?

Nu știu ce as face.

-Ai adormit în curtea facultății...

Mi-am dus mâinile la ochi și i-am frecat ușor și cu mare grija, era un obicei prostesc, dar nu ma puteam dezobisnui de el, făceam asa mereu când ma trezea cineva.

-E ceva normal, mereu fac asta după un joc de baschet ca să îmi recapăt energia.

Asa e, el e Jungkook, nu Namjoon, nu are de unde sa îmi știe obiceiurile abia ne-am împrietenit.

-Nu îmi pasa! Dacă te jefuia cineva? Sau cine știe ce putea sa îți facă cineva. Sa nu mai faci asta!

Am zâmbit fără sa vreau când am văzut cât de furios era, am dat afirmativ din cap pentru ca în mare parte avea dreptate.

-Mergem azi la cafenea? Întreb eu căscând, nu vedeam alt motiv pentru care Jungkook ar fi stat cu mine.

-Dacă vrei după cursuri, eu voiam sa mancam împreună.

-Okey.

Deși i-am răspuns cu un singur cuvânt, Jungkook sigur citea încântare pe chipul meu. Pana la urma chiar devenisem prieteni.

-Ai mâncare la pachet?

Voiam sa ii spun ca doar la grădiniță te duci cu pachet la tine, dar m-am gândit ca nu ar trebui sa stric deja prietenia.

-Nu, mama îmi da bani de obicei.

-Mie îmi gătește, i-am povestit de tine și ți-a făcut și ție de mâncare.

Prietenia mea cu Jungkook era ciudata, sau cel puțin, e singura persoana care face lucruri pentru mine fără sa îmi ceară ceva și mi se pare ciudat.

Am rămas cu el pe banca unde adormisem in urma cu câteva minute și am mâncat împreună, nu a trebuit sa ma chinui să încep o conversație sau sa ma gândesc ca e prea liniște între noi. Când eram împreună totul venea de la sine.