Doberman (+18)

Prolog.

«Regula 3.8:
Fiecare student «ROȘU» (înstărit, cel care-și plătește singur studiile) poate alege la dispoziția sa și autoritatea completă un student «ALB» (cel care nu-și poate permite achitarea studiilor la Academie), în schimbul plății taxei de studiu.
Regula nu poate fi supusă schimbării.»

Mira a citit din nou regula din decretul Academiei «Gallia». Acest lucru o intimidează un pic. Instituția era slăvită anume pentru această regulă, în care fiecare bogătaș putea să conducă un student obișnuit în folosul său.

Mira este o domnișoară destul de obișnuită cu un venit mediu, de aceea a reușit să intre la Academie datorită acestui program. În termen de o săptămână de la începutul anului, fiecare student Alb trebuie să-și găsească un student Roșu, care îi va achita jumătate din sumă.

Acest lucru trebuia să-l facă și Mira Rise, fata de optsprezece ani, absolventă a liceului și noua studentă. Mira și-a mângâiat părul lung și deschis la culoare, și a pășit mai repede prin coridorul Academiei. Ea își caută noul dulăpior, pentru a introduce codul pin. Ea nu avea doar părul blond și lung, dar și ochii verzi pătrunzători, înconjurați de gene la fel de deschise. Barba ascuțită și nasul puțin răsturnat cu pistrui, o fac să arate nu de vârsta sa. Rise este foarte slabă, chiar de fratele sau mai mare, Ivan, este proprietarul unei cofetarii, iar Mira avea posibilitatea de a primi nenumărate cupcake-uri zilnic. Poate este din cauza că mama lor era foarte subțire, ceea ce s-a transmis și la copiii săi? Ariella este profesoară de balet într-o școală sportivă pentru copii, iar tatăl familiei, Moris - jurnalist. Familie australiana obișnuită.

Gândindu-se la viața sa și la norocul care a adus-o pe Mira la Academia, ea a simțit ceva rău.

S-a oprit repede și a încremenit. Ce sunt sunetele acestea? Un fel de... scâncet. Un plâns de fată, se pare. Totul se petrecea foarte aproape, după colț. Și, desigur, ascultând, Rise a pășit direct spre acel colț. Când a ajuns mai aproape, a devenit totul clar. Acolo plânge și geme o fată și, se pare, că nu este singură. O, acolo, după colț se ceartă o pereche.

- Și ce scâncești? Eu ți-am spus că voi fi cu tine maxim până la anul de studii următor. El a venit și e timpul să te ștergi, fată.

- Adrian... Adrian, te rog...

Mira a început să respire foarte încet. Ce se petrecea în genere acolo?

«Rise, ce tot faci? Încetează să asculți, că de nu, o pățești rău!» — se gândește ea, dar apoi a pufnit încet: «Da, desigur, nu am viață personală, de ce să nu urmăresc una străină?». Dar asta într-adevăr era interesant.

- Hai, Kelly, mergi odată, altfel vei regreta.

- Adrian... Lasă-mă să rămân cu tine... Îți voi da tot ce dorești...

- Tu doar ai știut cine sunt eu. Că e mai bine să nu te legi. Singură ești vinovată! Ce-mi poți da? Pe tine?

Mira s-a înroșit și a ridicat sprâncenele: Serios? Ea credea că se supraestima aroganța studenților înstăriți de la Academie.

- Chiar și pe mine.

- Limba ta – dușmanul tău, scumpo.

Și s-a lăsat o liniște. Mira s-a aplecat un pic. Asta-i tot? Prea repede s-au împăcat, of, îndrăgostiții ăștia.

Sau nu...

Acum s-a auzit nu doar un plânset, dar chiar o isterică. Fata, analizând după sunete, se opunea, împingea și scâncea.

- Adrian, lasă-mă! Nu, eu nu vreau!

- Singură ai propus, acum nu-ți mai dau drumul...

- Nu! Nu mă atinge, ajutor!

Rise de parcă a fost curentată. Ea, deschizându-și larg ochii verzi, a încremenit de frică. După acest colț este agresată o fată? Se certau, iar acum prietenul ei a decis s-o violeze? Chiar pe teritoriul Academiei! Unde naiba sunt paznicii?

Sau asta într-adevăr este intenționat?

Mira s-a aruncat înainte, a întors spre stânga și a fugit mai departe.

Peste o secundă a ajuns chiar în fața lor, văzând într-adevăr o scenă dezgustătoare.

Și s-a întâlnit cu el pentru prima dată.