Doberman (+18)

Capitolul 3. Partea I.

- Nu poate fi adevărat!

Mira și-a întors capul când cineva a strigat. Era o fată care și-a ridicat fața și analiza panoul mare din holul Academiei.

- Într-adevăr a devenit protectorul meu!

- Mă bucur mult pentru tine! De acum înainte acest Roșu îți va plăti studiile. - fata și-a îmbrățișat fericită prietena.

În fața panoului s-au adunat mulți studenți. Azi este sâmbătă, și exact această zi, a șasea după număr, era recunoscută pentru Academie. Azi este ultima zi când Roșii și Albii se pot alege. Astăzi pe panou au apărut toate cuplurile formate. Alături de numele, evidențiate cu roșu, erau alte nume, evidențiate cu alb.
Iar cei care nu au reușit să-și găsească un student Roșu erau exmatriculați. De aceștia nu erau foarte mulți, dar se găseau. Nimeni nu plătea pentru studiile lor și ei zburau.

Mira, aproape că și-a găsit Roșul său. Relion le-a făcut cunoștință. El i-a chemat la cafenea unde urmau să să se cunoască mai bine. Mira spera că va fi aleasă pentru acel rol. Stă în fața panoului și își caută numele său și al protectorului. Dacă nu se va găsi, va fi exmatriculată.

Ei, unde ești? Noul său cunoscut... Jinko Avelier... Unde e? El trebuia s-o aleagă!

În jur toți au început să se șușotească și s-a început o gălăgie destul de mare. Mira s-a sustras și a început să asculte ce spun ceilalți.

- Poftim? După doi ani...

- În sfârșit și-a găsit o studentă Albă! Dar ea nu are noroc.

- Iar eu cred că are... El e atât de drăguț.

- Dar cine e ea?

Toate aceste replici erau aruncate de studenții ce stăteau acolo. Pe fruntea Mirei a apărut o încrețitură și s-a apropiat de un student, care discuta despre ceva foarte concentrat. Ea l-a tras de mânecă și l-a întrebat.

- Despre ce vorbesc cu toții?

Băiatul a plecat fruntea și a început să o analizeze.

- Uită-te la sfârșit listei. Doberman a devenit protector.

Spatele a început s-o doară din cauza groazei. Ce?! Fata s-a îndreptat spre panou, împingându-i pe toți din fața sa.

A rămas șocată.

«Adrian Klein — Mirai Rise»

Înăuntru totul a început a clocoti din cauza enervării.

- Ce naiba e asta? - a strigat Mirai, strângând din pumni și încordându-se. - Cine i-a permis să mă aleagă? Jigodia!

Cu toții au privit-o pe Mira, și au fost impresionați de reacția sa stranie, iar ea s-a întors și s-a îndepărtat de acel loc. Restul au rămas să se șușotească și s-o privească în urmă. Mirai a strâns enervată din dinți și a început să caute cu ochii prin încăpere. Îl căuta pe el.

După 10 minute l-a găsit. Doberman stă într-un colț împreună cu prietenii săi și râde arogant despre ceva. Și-a trecut cu mâna prin păr, apoi a băgat mâinile în buzunare. Ochii săi albaștri au început să sclipească.

A încremenit când a observat silueta Mirei. Ea pășește încrezută spre el, iar el nu-și ia ochii de pe chipul ei. Grupul lui a tăcut, așteptând, ce va spune această domnișoară.

- Tu! Câine neobrăzat! - a strigat Mira, împingându-l pe Adrian în piept. El, rânjind, a ridicat mâinile în sus, în semn că se predă.

- Liniște-liniște, păpădie, mai avem încă un an de petrecut împreună.