Doberman (+18)

Capitolul 2.

Viața și-a continuat calea. Zilele treceau liniștit și în pace.

A trecut aproape jumătate de săptămână de la începutul anului de studiu. Despre incidentul cu Doberman și cu domnișoara nici nu se pomenește. Pe Doberman Mira îl vedea din depărtare pe parcursul tuturor orelor. Ea observa des cum merge el impresionant pe holuri în compania a doi prieteni, aruncand câte o mână pe umărul unei fete noi. Aproape toți îi priveau în urmă, analizând sau figura minunată, sau fața atrăgătoare, sau speriindu-se de comportamentul său.

În ultima categorie intră Mira. Ea, amintindu-și ziua întâlnirii lor, tresare, dar se bucură că toate gândurile pe care le avea Elkeh erau pustii.

Văzându-l undeva pe Doberman, Mira doar își schimba direcția și gata.

Scoțând câteva cărți din dulăpior, Mirai a trântit ușa și s-a întors, pentru a ajunge la ora de istorie. Dar aproape că s-a ciocnit de cineva, lovindu-se de umărul său tare. Și-a șters fruntea incomod și ridicând ochii, și-a analizat jertva.

- Reli! Scuză-mă, aproape că te-am dat jos de pe picioare.

Băiatul a început a râde.

- De ce îmi vine cam greu să cred? Luând în considerație membrele tale subțiri și acel fact, că-mi ești până la umăr... Ups, nu... A sunat ca o insultă... Scuză-mă. Nu, mai bine uită. Imaginează-ți că am spus acum «Salut».

Relion a zâmbit incomod. Relion Wood – studentul Roșu, este cel ce plătește pentru studiile lui Elkeh. În schimb ea face curat și mâncare în apartamentul lui, fiindcă trăiește el singur. Este un tânăr înalt și simpatic, cu părul castaniu și ochii căprui fierbinți. Au așa formă, încât aveai impresia că zâmbesc mereu. Este în relații bune cu Elkeh, precum și cu Mirai.

Rise a zâmbit și l-a lovit încet peste umăr.

- Dacă m-aș supăra pe adevăr, n-aș costa nici un ban.

S-au îndreptat împreună spre scări, iar Relion a privit-o pe Mira jucăuș de sus în jos.

- Deci? Istoria cu Doberman a ajuns la sfârșit definitiv? Acum nu avem de ce ne teme?

Mira a strâns din umeri. «Nu avem de ce ne teme». Unul dintre semnele prieteniei adevărate este, că toate neplăcerile le împart între ei, și privesc la problemele tale, de parcă ar privi la ale lor.

- Presupun. În tot acest timp l-am văzut de câteva ori, dar, se pare că e ocupat cu trebuirile sale. Nu am de ce mă teme.

Acest lucru a dezamăgit-o un pic pe Mira. L-a bătut pe cel mai periculos băiat al Academiei, iar lui nu-i pasă. Oare Mira e atât de plictisitoare și neinteresantă, încât nici măcar nu vrea să se răzbune? Stai, ce gânduri proaste! S-a certat pe sine pentru aceste idei, și a început să se bucure că măcar a rămas în viață și nu a fost violată. Chiar de au trecut doar trei zile. Trei zile calme.

- Este minunat. Ce e cu protectorul tău? Ți-ai găsit un student Roșu?

- Nu. Până când nimic. Au rămas doar două zile, ar trebui să mă grăbesc. Sunt câțiva în gând, adevărat, că ei încă nu știu asta...

Relion a râs din nou și a ciufulit-o pe Mirai.

- Ține-te! Te voi ajuta cu ce voi putea. Iar acum am plecat la chimia anorganică. Pe curând!

- Oh, aceste științe reale strașnice. Pa!

Wood s-a îndepărtat și a dispărut după colț, s-a auzit sunetul, iar holurile s-au golit. Mira întârzia la istorie, dar nu se prea grăbește să alegere.