Iarta-ma ca te iubesc!

Micuțul incident

**NECORECTAT**

Suntem întrerupte de către  Alice care era mai veselă ca niciodată.
Eu- Hopa, ce e cu veselia asta?
Alice- Am aflat o vesteee.
Eu- Să nu cumva să încerci să mă trimiți undeva, nu am chef.
Alice- Nu era vorba de asta, când te-am trimis eu undeva dacă tu nu ai vrut!?
Eu- Chiar vorbești serios? spun eu dându-mi ochii peste cap.
Alice- Da, mereu am vrut să-ți refaci viața, nu suport să te văd singură.
Eu- Nu știu, mă descurc și singură, fata mea!
Alice-Ok, nu vrei să-l ierți pe Bogdan, înțeleg, dar nici să-i dai o șansă lui Alex nu vrei!
Eu- ...
Klara- Alex are iubită, nu o mai bate la cap. Viața e prea frumoasă să ne batem capul cu niște imaturi.
Alice- Tu ești?  NU-MI SPUNE CĂ EȘTI IUBITA LUI CĂ TE LAS CHEALĂ!!
Eu- Aliceee....
Alice- Ce? Lasă-mă să mă dezlănțui.
Klara- Am eu față de iubita lui?
Alice- La ce nașpetă ești, normal că nu!
Eu- Alice, termină!
Klara- Sunt sora lui, spune începând să râdă. Nu mă mai pot abține, ce fata ai.
Încep și eu să râd, apoi și Alice, râdem toate ca niște nebune.
Alice- Euuu, scuze, n-am știut... Nu ești nașpetă, ești foarte frumoasă.
Klara- Nu face nimic, m-am distrat.
Eu- Deci, care e vestea?
Alice- Lasă-mă puțin căam uitat ce am vrut să spun.
Eu- Cam multe uiți tu.
Alice- Hahaha, ce amuzant, am uitat să râd! spune sarcastică. Ghici cu cine m-am întâlnit eu înainte să vin aici.
Eu- Am eu față de ghicitoare și nu știu ? Spune, nu mă mai fierbe!
Alice- Bogdan a ales ce...
Eu- Nu începe din nou cu el, nu vreau sa aud nimic.
Alice- Ești proastă!? Ascultă ce am de spus și apoi să decezi ce vrei.
Eu- Bine, fie, dar să știi ca mie nu-mi pasă de el.
Alice- Ție nu, dar se pare că lui îi pasă de tine, chiar foarte mult. L-am auzit cum vorbea cu al meu soț și spuneau ceva de genul că el nu mai e cu aia, cică  vă vrea înapoi și nu are de gând să va piardă. 
Eu- Alice... știi cât am suferit, știi de câte ori mă găseai plângând... Cum să uit ce mi-a făcut? După ce mi-a povestit despre el, după m-am dăruit lui trup și suflet.... el ce a făcut în loc să fie lângă mine? S-a culcat cu prima care a ridicat coada.
Klara- Ce ai de gând să faci? Îl mai iubești?
Eu- Aș vrea să fiu singură, dacă se poate.
Alice- Pfff, nu din nou...
Eu- Stai liniștită, trebuie sa vorbesc cu Bogdan în legătură cu copii, sunt și ai lui, nu pot să neg asta.
După ce Alice si Kate pleacă rămân singură și mă gândesc că o cină cu Bogdan si cei mici nu ar strica, până la urmă el este tatăl lor, nu i-am făcut singură, au nevoie de el așa cum au și de mine.
Decid că cel mai bun lucru pe care trebuie să-l fac e să pregatesc cina pentru patru persoane. Oarecum vor reacționa copii când vor afla că vom cina pentru prima oarăcu tatăl lor? Bineînțeles că am uitat să-l sun pe Bogdan sa văd ce spune , mereu trebuie să uit eu de ceva.
 

         ***Convorbire telefonică ***

Eu- Hei, Bogdan! Ce faci?
Bogdan- Hei, Criss! Bine, chiar intenționam să te sun. Tu ce faci? Cu ce ocazie mă suni?
Eu- Uite, mă gândeam să luăm cina doar noi patru, să petreci timp cu cei mici și să luăm o decizie.
Bogdan- Serios? După tot răul pe care l-am făcut, chiar mă lași să fiu aproape de copii mei?
Eu- Niciodată nu-ți voi interzice să fii lângă ei, au nevoie de amândoi.  Deci? Vii în seara asta la noi?
Bogdan- Cu cel mai mare regret îți aduc la cunoștință că o sa trebuiască să mă suporți în seara asta.
Eu- Super, la ora 19:30 punem masa, poțisă vii mai devreme dacă vrei.
Bogdan- Cu cea mai mare plăcere!

~Convorbire telefonică încheiată~

Am sunat-o pe Alice să-mi aducă iubirile acasă și m-am apucat de aranjat prin casă, apoi am început ușor, ușor să fac câte ceva. Dupa 3 ore, copii erau entuziasmați și își așteptau tatăl, eu încercam să fac totul perfect, să fie totul fără nici-o imperfecțiune. Tocând la legume se aude soneria așa ca mă duc la ușă să o deschid.
Bogdan- Hei! Ai nevoie de ajutor?
Rămân puțin surprinsă de apariția lui, era așa de frumos, avea un zâmbet așa de tandru și frumos. Pur și simplu parcă sentimente vechi își făceau loc printre zidurile de piatră ridicate.
Eu- Hei! Intră, copii te așteaptă! Dacă îți face  plăcere, nu spun nu. Oarecum am vrut să maschez efectul pe care îl are asupra mea.
Bogdan- Astea sunt pentru tine , îmi întinde un buchet doarte frumos de flori, și mai am ceva pentru comorile mele, abia aștept să-i văd.
Eu- Haide, după mine!
Am intrat în sufragerie unde nebunii mei se jucau, când  l-au văzut pe tatăl lor au sărit la propriu pe el și păreau așa de fericiți.  Am decis să-i las pe ei în pace și să-mi văd de cina pe care trebuia să o fac. Dintr-o dată simt doua mâini pe talia mea, mă speri și încerc să scap.
Bogdan- Shhht, iubito, sunt eu. Pur și simplu când am auzit asta m-am liniștit instant.
Eu- Bogdan....
Bogdan- Shht!
Eu- Ce vrei să faci? Ne văd copii!
Bogdan- Fac ceea ce trebuia să fac de mult.
Eu- Adică? Ce vrei să...
Nu apuc să spun nimic că îmi pune mâinile pe obraji și mă sărută, îi răspund la sărut , asta făcându-l să zâmbească. 
Eu- Bogdan, copiii sunt aici. Dacă ne văd?
Bogdan- Dacă ne văd așa o să fie și mai fericiți, lasă-mă să fiu lângă voi.
Eu- Mi-e frică... Nu mai vreau să sufăr, Bogdan.
Bogdan- Promit că nu mai fac prostia aia... Te las să te gândești, până atunci mă lași să te ajut?
Eu- Desigur că da. 
Totul a fost așa de frumos, dacă îmi  spunea cineva acum o lună că se va întâmpla asta mă puneam pe râs și îi spuneam că aiurează, că nu se va întâmpla asta niciodată.  Copii par să fie foarte fericiți alături de tatăl lor încât îmi vine să plâng  când mă gândesc că eu le-am răpit asta.
Copii- Tati, nu mai pleci, nu?
Bogdan- Nu mai pleacă tati, promit!
Alexander- De acum dormim toți ca o familie normală?
Bogdan- .....

VA URMA....