The first step of love

Capitolul 2

Luna sta pe cerul limpede ca lacrima si inca nu are de gand sa se duca la somn, iar soarele inca nu s-a hotarat sa se trezeasca, dar ghici ce...eu trebuie sa ma trezesc din cauza ca alarma mea idoata suna fara incetare.

Dau cu mana disperata sa ajung telefonul si sa opresc alarma, iar dupa ce o fac, mă ridic lenesa din pat si ma uit la cesul de pe noptiera care indica ora 4 dimineata, nu puteau ai mei sa rezerve un zbor mult mai tarziu? la ora 12 ar fi fost perfect, dar noo ei au vrut sa mergem dinainte de a rasari soarele.

Eram atat de obosită, incat nici nu mi-am dat seama cand m-am impiedicat in propriile mele picioare, dar am talentul asta mirific. Merg la baie sa îmi fac rutina obisnuita, apoi imi iau tinuta pe care mi-am pregatit-o de aseara, aceasta consta intr-un hanorac mare si calduros de culoare verde, o pereche de pantaloni negrii scurti si o pereche de bascheti negrii. La capitolul machiaj nici nu m-am chinuit oricum nimanui nu ii pasabcum arat la ora asta matinala.

Nu am mai stat pe ganduri asa ca am coborat in sufragerie unde erau părinții mei;asa cum ma asteptam, isi făceau ultimele pregatiri, oamenii astea fac totul pe ultima suta de metrii. Bagajele mele erau gata de aseara asa ca acum asteptam ca părinții mei sa termine ca sa putem pleca si cel mai important sa pot sa mai dorm. Ceasul indica ora deja ora 4:30, iar noi ar trebui sa plecam in curand.

M: Gata, rasufla usurata.

Eu: Mergem? ma uit la ei pe jumatate adormita.

T: Da, haideti, deschide usa.

Am iesit din casa uitandu-ma pentru ultima data la casa in care am copilărit, prea multe amintiri imi napadesc mintea, toata viata mea a fost in aceasta casa si in acest oras, dar acum plec. O lacrimă mi sa scurs pe obraz, la aceste ganduri putin crude. Mama a venit si m-a luat in brate incercand sa ma faca sa ma simt mai bine si ea simte acelasi lucru ca si mine ii va lipsi casa noastra.

M: Vom mai veni aici,zise încercând sa ma incurajeze.

Eu doar am dat din cap aprobator si am intrat cu toti in masina, nu mai aveam timp de zabovit asa ca am plecat spre aeroport. Cand am ajuns acolo mai erau 10 minute pana sa fim chemati sa ne imbarcam. Asteptam plictisită pe un scaun sa ne îmbrăcăm, ce puteam face? Eram moarta de obosita singura voce care imi intrerupe gandurile e cea a femeii care ne anunta plecarea.

Avionul spre Coreea de Sud va decola peste 5 minute. Rugăm toți pasageri sa se îmbarcheze.

Vocea acelei femei mă trezeste din transa, mi-am luat bagajul , la fel ca parintii mei si am pornit spre avion. Ne-am îmbarcat rapid, iar eu m-am asezat pe locul meu si asteptam cu nerabdare sa decoleze avionul, de mica nu prea imi plac decolariile , de aceea vreau sa decolam odata si sa scap de mica panica care s-a creat. Mi-am băgat căștile in urechi si am dat drumul la muzica, asta ma linisteste si ma face sa uit ca urmeaza sa decolam in scurt timp, totul e placut in jurul meu pana cand cineva ma bate usor pe umar, imi scot o casca din ureche si ma uit la fata care sta in fata mea.

X: Scuze, pot sa stau aici? întreba o fata cam de aceeasi vârsta cu a mea, cred.

Eu: Desigur, ii fac loc sa treaca spre scaunul de langa mine.

Dupa ce fata s-a asezat langa mine mi-am continuat activitatea fara sa o bag in seama foarte mult, dar acum somnul mi-a fugit asa ca ma uit pierduta pe geamul mic si astept sa ne inaltam spre cerul albastru. Vocea fetei ma trezeste din transa si ma face sa imi focalizat atentia asupra ei.