Câteva zile David nici nu m-a contactat, nu prea știam deja ce să înțeleg, oare el a luat asta ca pe o despărțire? Dar am ales să îl las în pace până are el de gând să mă caute. Adevărul este că mi foarte dor de el, la Mark nici nu mi-a mai stat gândul, doar la David.
Astăzi, stăteam și eu liniștită în bucătărie, ascultam muzică și făceam de mâncare, cănd la un moment dat aud o notificare de la facebook. M-am dus să văd ce era, și era o cerere de prietenie. Când am văzut de la cine îi, m-am șocat, era de la Mark. I-am acceptat cererea, iar pe când să mă îndepartez de laptop, primesc un mesaj. Era un mesaj de la Mark prin care îmi spunea că David e foarte trist și că are nevoie de mine, mi-a dat numărul lui să îl sun îndată ce pot. Așa că asta am făcut.
- Alo, Mark?
- Da, eu sunt. Evi tu esti?
- Da. Ce s-a întâmplat?
- S-a întâmplat o nenorocire. Mama a murit.
În momentul acela, inima mea a început să bată mai încet.
- Ce a pățit?
- Poți veni până la noi?
- Da. Acuma vin.
În aproximat 30 de minute am ajuns la ei. Am bătut la ușa, și iar Mark a deschis.
- David e la cimitir, intră te rog.
- Bine. Ce s-a întâmplat? Când?
- S-a intamplat în ziua aia în care tu și David v-ati certat, mama a făcut stop cardic, nimeni nu știe de la ce. Era perfect sănătoasă.
- Nu pot să cred, sincere condoleanțe.
Atunci Mark a izbucnit în plâns. Nu mi-a trebuit mult timp și l-am strâns în brațe până a încetat. I-am adus un pahar cu apă și s-a liniștit. După vreo 15 minute, ajunge si David. Când l-am văzut, i-am sărit în brațe. Plângea, dar încerca să se și abțină.
- Evi, ce cauți aici?
- Sunt aici să te ajut.
M-a strâns tare în brațe. Am mers la el în cameră. Am așteptat câteva momente să se liniștească.
- De unde ai știut?
- M-a contactat Mark. Mi-a spus că nu ești deloc bine. Vezi că îi pasă de tine.
- Știu. Zilele astea am fost împreună mereu. Nu știu ce m-aș face fără el.
- De ce nu m-ai sunat să îmi spui?
- Ce puteai face? Nu voiam să mă plâng de milă.
- Puteam fi lângă tine.
- Ești acuma, și asta contează.
Mi-am petrecut aceea noapte lângă el. Nu am mai dormi de mult împreună, chiar uitasem cum era. L-am strâns la piept până ce o adormit. În miez de noapte, m-am trezit fiindcă îmi era cam sete. Am coborât în bucătărie, să beau ceva, iar acolo..
YOU ARE READING
Am ajuns să fiu, ceea ce am urât la alte persoane
RomanceNumele meu nu este de fapt Evi, dar prefer să mă știți așa. Am 21 ani, și vin dintr-un oraș mic din România. Din totdeauna mi-a plăcut să mă joc cu viața, dar nu și cu oamenii. Mereu am fost o fată visătoare, care nu voia să părăsească paradisul ei...