Pierderea

13 1 0
                                    

Câteva zile David nici nu m-a contactat, nu prea știam deja ce să înțeleg, oare el a luat asta ca pe o despărțire? Dar am ales să îl las în pace până are el de gând să mă caute. Adevărul este că mi foarte dor de el, la Mark nici nu mi-a mai stat gândul, doar la David.
Astăzi, stăteam și eu liniștită în bucătărie, ascultam muzică și făceam de mâncare, cănd la un moment dat aud o notificare de la facebook. M-am dus să văd ce era, și era o cerere de prietenie. Când am văzut de la cine îi, m-am șocat, era de la Mark. I-am acceptat cererea, iar pe când să mă îndepartez de laptop, primesc un mesaj. Era un mesaj de la Mark prin care îmi spunea că David e foarte trist și că are nevoie de mine, mi-a dat numărul lui să îl sun îndată ce pot. Așa că asta am făcut.
- Alo, Mark?
- Da, eu sunt. Evi tu esti?
- Da. Ce s-a întâmplat?
- S-a întâmplat o nenorocire. Mama a murit.
În momentul acela, inima mea a început să bată mai încet.
- Ce a pățit?
- Poți veni până la noi?
- Da. Acuma vin.
În aproximat 30 de minute am ajuns la ei. Am bătut la ușa, și iar Mark a deschis.
- David e la cimitir, intră te rog.
- Bine. Ce s-a întâmplat? Când?
- S-a intamplat în ziua aia în care tu și David v-ati certat, mama a făcut stop cardic, nimeni nu știe de la ce. Era perfect sănătoasă.
- Nu pot să cred, sincere condoleanțe.
Atunci Mark a izbucnit în plâns. Nu mi-a trebuit mult timp și l-am strâns în brațe până a încetat. I-am adus un pahar cu apă și s-a liniștit. După vreo 15 minute, ajunge si David. Când l-am văzut, i-am sărit în brațe. Plângea, dar încerca să se și abțină.
- Evi, ce cauți aici?
- Sunt aici să te ajut.
M-a strâns tare în brațe. Am mers la el în cameră. Am așteptat câteva momente să se liniștească.
- De unde ai știut?
- M-a contactat Mark. Mi-a spus că nu ești deloc bine. Vezi că îi pasă de tine.
- Știu. Zilele astea am fost împreună mereu. Nu știu ce m-aș face fără el.
- De ce nu m-ai sunat să îmi spui?
- Ce puteai face? Nu voiam să mă plâng de milă.
- Puteam fi lângă tine.
- Ești acuma, și asta contează.
Mi-am petrecut aceea noapte lângă el. Nu am mai dormi de mult împreună, chiar uitasem cum era. L-am strâns la piept până ce o adormit. În miez de noapte, m-am trezit fiindcă îmi era cam sete. Am coborât în bucătărie, să beau ceva, iar acolo..

Am ajuns să fiu, ceea ce am urât la alte persoaneWhere stories live. Discover now