Promisiunea ( Harry Styles F.F)

Capitolul 6

După ce mă schimb în tricoul de la Harry mă așez pe marginea patului , așteptând ca el să părăsească încăperea care cred că este camera lui... și casa lui?

" Îți las cheile camerei în ușă. Niall va dormi în camera de deasupra ta." spune cu un ton lipsit de orice fel de sentiment. După ce își schimbă tricoul , iese din cameră, trântind ușa după el. Tipul ăsta e ciudat și chiar nu știu ce mă face să vreau să îl cunosc. Probabil și comportamentul ciudat pe care îl are Niall în preajma lui mă face să vreau să îl cunosc mai în de aproape.

Mă întind în pat în speranța că o să adorm, dar nu pot. Ceva mă ține trează. Nu-mi pot lua gândul de la comportamentul ciudat al lui Niall. Niciodată nu s-a purtat așa. Probabil mutarea asta l-a schimbat atât fizic, cât și moral. Vreau să aflu mai multe despre această schimbare, dar Niall nu o să se deschidă în fața mea, așa că va trebui să mă apropii din nou de el ca să îl fac să aibe mai multă încredere în mine. Muzica se aude până și aici , dar acum mă liniștește. Mă simt ciudat aici. Mai bine mă culc, așa timpul va trece mai repede și voi putea ajunge acasă mai repede. Niall îmi rămâne dator pe viață.

**

Dimineața mă trezesc puțin amețită și confuză. Mă uit la ceas și observ că este ora 11:38. Nu pot să cred că am dormit atât. Vreau acasă și din spusele lui Harry, Niall doarme în camera de deasupra mea. Nu  mai stau pe gânduri, mă îmbrac în hainele mele și pornesc după Niall. Când ies din cameră observ pe jos numai confeti, doze de diferite băuturi, pahare, pliculețe și chiar și prezervative. De ce m-am încurcat eu să vin aici? Oh, da, știu eu. POATE PENTRU CĂ AI AVUT DIN NOU ÎNCREDERE ÎN NIALL! Urăsc vocea mea interioară , cu toate că știu că are dreptate. Continui să merg până ajung la camera indicată de Harry și cănd dau să intru observ că e încuiată. FUCK. Niall te omor cu mâna mea! Nu pot să cred cât de idioată sunt. Trebuia să îi zic de la bun început că nu vreau să dorm aici. Cobor , defapt tropăi mai mult până jos, poate găsesc ceva de mâncare măcare. Frate, mi-e milă de ăla care o să curețe aici. 

Ajung la parter și deja nu mai știu cum să o iau să ajung înapoi la camera lui Niall sau la cea în care am dormit eu. Încerc toate ușile până când dau într-un sfârșit și de bucătărie unde, slavă Domnului, îl găsesc pe Niall, care bine înțeles că nu e singur.

” Niall, te-am căutat peste tot, omule! Du-mă acasă. ACUM!” țip.

”Kim, mai încet. Unii încă dorm.Ok, o să te duc acasă.” spune calm, ca și când nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat 

” Acum, Niall.” încerc să mă calmez.

” Ok, ok. Nu înțeleg de ce ești așa grăbită.” zice și se urnește în sfârșit.

” Bun. Mulțumesc.” zic și zâmbesc sarcastic, iar el se uită confuz la mine. Drumul până la mașină a fost tăcut, iar Niall parcă e dezinteresat de tot din jurul lui dintr-o dată și asta mă îngrijorează. 

” Umm.. Niall, de ce ești așa de.. nu știu.. rece, nepăsător dintr-o dată?” întreb atunci când el pornește mașina și văd că strânge volanul, semn că mai bine nu întrebam.

” Ți se pare, Kim. ” spune pe un ton mai răstit.

” Ba nu, Niall, te-ai schimbat și tu știi bine asta. Parcă vrei să îmi ascunzi ceva. Nu știu.. poate greșesc.” zic rapid. Sigur o să regret că am făcut asta; îl pot vedea cum își încordează maxilarul.

” Hai să schimbăm subiectul. Cum ți s-a părut petrecera?” știu că face asta ca să se calmeze. Nu l-am mai văzut niciodată așa de nervos, așa că o să fac cum spune el.

” Hmm.. păi nu am stat prea mult jos, știi..” dar nici nu apuc să termin că mă întrerupe el.

” Cu Harry ai mai vorbit? ” spune fiind atent la drum.

” Mnu..” șoptesc și văd că îi atrag atenția deoarece își întoarce capul pentru a se uita la expresia feței mele.

” Ok.” mă sperie acest nou Niall.

Observ că Niall a orpit mașina, semn că am ajuns la casa mea. Nici nu am simțit cum a trecut timpul.

” Hai până înăuntru.” spun și zâmbesc.

” Nu pot să vin, scuze Kim. Ne vedem mâine, azi merg în vizită la bunicii mei.” zâmbește și el la rândul lui. Un zâmbet fals, îl cunosc.

”Ah, ok,” să nu creadă că scapă așa ușor de mine. O să mă duc mai încolo până la bunicii lui să văd dacă totuși asta o să facă el azi. Vreau să îl descopăr pe acest nou Niall și să văd și ce e în neregulă cu tipul ăla ciudat, Harry. Și nu o să mă las până nu aflu. Mă uit la ceas înainte să intru în casă si văd că este ora prânzului. După ce voi face un duș, o să merg la mall să mănânc acolo.

*

Intru în mall-ul sufocat de oameni și încerc să îmi croiesc drum până la KFC, reușind să ajung după câteva îmbrânciri. După ce îmi comand ceva de mâncare, merg să caut masă , dar îl văd pe Niall stând la masă cu niște tipi îmbrăcați în negru și cu multe tatuaje și piercing-uri. Mamă, ce bine arată bunicii lui Niall. Dar, totuși , nu ți se par puțin cam punk? Mi se par foarte punk, nu punk. Du-te la el și spune-i. NU! Ești nebună? Adică, sunt nebună? Ok. Nu trebuie să mai vorbesc cu vocea mea interioară. O să o mai faci. Taci! Mă duc la o masă cât de cât apropiată de cea a lui Niall pentru a putea auzi ce vorbesc. În timp ce încerc să îl urmăresc pe Niall, o văd pe Tina venind spre mine.

" Hei, Kim! Ce faci?" zice, așezându-se la masă.

"Oh, hei, Tina! Bine, tu?" îi răspund zâmbind.

"Bine. De când nu am mai vorbit. Mi-a fost dor de tine. Ia zi-mi, ce-ai mai făcut?" afirmă, apoi luând o înghițitură din hamburgerul ei.

" Nimic interesant. Viața mea a rămas la fel cum o știai. Dar tu? Tu ce ai mai făcut?" întreb uitându-mă insistent la părul ei, observând că s-a vopsit.

" Oh, păi m-am vopsit, am aflat că Jake mă înșela, așa că m-am despărțit de el.."

" Poftim?! Asta acum cât timp? De ce nu mi-ai spus? Adică știu că nu am mai ținut legătura, dar.." o întrerup.

" Unu, asta s-a întâmplat acum 2 luni.  Doi, sunt ok, stai liniștită. Trei, știu că nu am mai ținut legătura și îmi pare rău, dar acum putem vorbi din nou.. Plus că, știi tu, părinții mei s-au despărțit și eu a trebuit să stau la bunica.." spune cu o urmă de tristețe atunci când a pomenit de părinți. Normal că îi pare rău, ea măcar are părinți care o iubesc.

"Ah, da. Normaaal! Acum o să ținem legătura. O să fie totul ca înainte să te muți." afirm zâmbind.

" Umm.. mai e o mică mare problemă. Eu acum stau la bunici." zice luând și ultima înghițitură de mâncare.

" Te poți muta la mine, și așa stau singură și am o cameră liberă." Doamne, e perfect. Așa o să pot să îi explic tot.

" Ar fi super, dar nu vreau să te deranjez.."

" Tu cred că glumești." zic și începem amândouă să râdem.

Ăsta este ultimul capitol până după examene pe care le am luni și miercuri. OMFG AM EMOȚII! Ok. Sper să vă placă. Kisses.