Promisiunea ( Harry Styles F.F)

Capitolul 4

Eu si Niall ajungem acasă pe la 7 PM, deci mai avem timp să ne uităm la un film, ceva. Și cu ocazia asta poate aflu mai multe lucruri despre tipul ăla. Nici măcar numele nu lui nu îl știu. Și încă nu înțeleg de ce se comporta Niall așa ciudat. Wow! Sunt mai în urmă decât credeam. Trebuie să aflu ce s-a mai schimbat în viața lui Niall, dar cel mai rău mă îngrijorează lipsa de interes care apare din senin, mai ales când a apărut tipul ăla. Ugh, e enervant, trebuie să-i aflu numele.

"Ce zici să ne uităm la un film?" întreb imediat cum intru în casă, știind că nu o să mă refuze. Acum 3 ani adora să ne uităm la filme, mai ales cele de comedie.

"Oh, scuze Kim, trebuie să mă duc să îmi ajut părinții să despacheteze. Ne întâlnim mâine, ok?" spune cu un ton jos. Unde e Niall de acum trei ani? Îl vreau pe acel Niall, nu pe ăsta. Sunt sigură că părinții lui nu au de despachetat. Mă minte din nou.

"Umm.. ok." șoptesc ușor dezamăgită. Trebuie să aflu mai multe despre acest nou Niall. Într-un fel, mă sperie, dar parcă mă și bucură această schimbare.*Privește partea bună, și-a cerut scuze.* Vocea din capul meu are dreptate, și-a cerut scuze.

Deci acum o să mă uit singură la film? Oh, da, sigur că da, ai mai făcut asta de un milion de ori până acum, de ce nu ai face-o și acum, nu, Kim? Ah,da, așa ziceam și eu.

Bun, o să mă uit la o comedie.. sau două. Da! O să ma uit la filme până adorm.

*

Dimineața sunt trezită de... telefonul meu? Da, telefonul meu. Iar? Mă rog, mă ridic din pat încă amețită după somn și răspund fără să mă uit la cine suna.

"Hei, Kim! Ce făceai? Dormeai?" întreabă o voce familiară, dar pe care totuși parcă nu o știu.

"Umm.. da, dormeam.." răspund, uitându-mă să văd cine m-a sunat.

"Ah, scuze că....."

" NIALL?! TU EȘTI?" țip înainte ca el să mai apuce să zică ceva.

"Uh, da.." spune timid.

"Ce? Dar, ce s-a întâmplat cu vocea ta.. adică, e.. nu știu.. schimbată." lol, nu l-am mai văzut de 3 ani și mă așteptam sa nu fie nimic schimbat la el? Pe bune, nici eu nu mă înțeleg.

"Păi, Kim.. m-am maturizat.. știi?" spune parcă plictisit.

"Da,da,da. Bine, lasă asta, e dimineață, creierul meu nu funcționează cum trebuie, mai ales când sunt trezită la 8 dimineața. Acum zi.. de ce m-ai sunat la ora asta?" spun rapid, parcă creierul meu s-a mai deșteptat.

"Păi.. vroiam să te rog să mă ajuti cu ceva. Defapt, să-mi faci o favoare." hmm.. oare la ce s-a mai gândit sau oare ce a făcut.

"Spune-mi." zic încrezătoare.

"Poți să mergi cu mine la o petrecere? " spune, ușurându-mă. Credeam că a pățit ceva sau ca are probleme.

"Ok. Când e?" raspund simplu.

"Diseară.La 7. Vin și te iau. Ok?"

"Oks."și am închis.

Hmm. Mi s-a părut cam serios Niall la telefonul de mai devreme.Clar s-a schimbat. Și, petrecere? El nu prea mergea la petreceri, nu era genul. ERA!

Trebuie să văd cu ce mă îmbrac, defapt, să văd dacă trebuie să merg la mall sau nu. Deschid dulapul și nimic nu-mi face cu ochiul.Oricum aveam nevoie de haine noi, așa că, hai la mall.

**

Ok, deci toată ziuă am petrecut-o la mall. Beneficiile atunci când ai o mamă rea, sunt acelea că poți să faci ce vrei și că iți dă bani câți vrei. Am luat ogrămadă de haine și acum am de ales din multe. Decid să îmi chem un taxi să mă ducă acasă pentru că e destul de târziu și trebuie să mă pregatesc.

Ajung acasă pe la 5:30 PM. Am destul timp să mă pregatesc.

*

Înainte de a mă îmbrăca îmi fac un duș. Am ales să port un tricou alb, blugi skinny și converse albi. Ceva simplu, nu vreau să ies în evidență. La păr mi-am făcut niște bucle la bază. Oare unde mergem? A cui e petrecerea? Cât o să stăm? În mintea mea sunt sute de întrebări, dar îmi întrerupe gândul soneria. Mă uit la ceas și este 6:47 P.M. Merg spre ușă și când o deschid era..... Niall? OMG arată...diferit. Arata așa bine. Era îmbrăcat intr-un tricou alb și blugi negri.

"Umm.. Kim? Trăiești?" spune râzând. Mda, cred că a cam observat că mă holbam la el.

"Oh, da, scuze, doar că arăți... diferit." rostesc în cele din urmă.

"Diferit în sensul bun sau în sensul rău?" întreabă uitându-se în jos la cum e îmbrăcat.

"Normal că în sensul bun!" spun râzând.

"Păi atunci mersi.. cred." râde. "Acum să mergem, întârziem."

" Ok." zic oftând. Parcă nu vreau să merg la această petrecere, dar ceva îmi zice să mă duc.

Cred că mergem de 10 minute cu mașina și tot drumul Niall mi-a povestit ce i s-a mai întâmplat de-a lungul anilor în care nu ne-am văzut, apoi urmând eu, bineînțeles.

După încă 5 minute de mers ne oprim în fața unei case mari.

"Wow! Frumoasă casa." spun dându-i un cot lui Niall.

"Mhm.." șoptește. Hmm. Ce-i cu el? Până acum era bine-dispus, iar acum e.. trist? Mda, ceva de genul.

"Ok. Hai să intrăm!" zice dupa câteva minute.

"Ok. Apropo, a cui e casa?"

"Umm.. un prieten." răspunde parcă nesigur. Ce naiba e cu el? Până la urmă, el a vrut să venim la petrecere.

"Ah, ok." șoptesc.

Intrăm în casă și e plin de adolescenți ba beți, ba drogați, ba ambele, care de abia se mai țin pe picioare și nu mai zic de muzica dată la maxim. Nu am stat nici un minut aici,dar deja vreau să plec. Aerul e îmbâxit cu miros de țigări și alcool, iar eu mai am puțin și vomit.

"Hei, ești ok?" țipă Niall care cred că a văzut că sunt puțin palidă la față.

"D-da. Sunt bine." spun mai tare ca Niall să mă audă.

Ok. Cam atât pentru capitolul ăsta. Și da,da știu că nu am mai postat de multtttt, dar.. știți voi, a 8-a , examene, mama care îți stă mereu pe cap.. Mă rog, o să încerc să postez mai des și sper că îmi mai citește cineva cartea. :))))