Caputolul 7

66 7 10
                                    

- Arat bine dragule?

- Da iubire. 

- Ok..Dar esti sigur ca e ok sa vin si eu?

- Normal ca da. Acum hai in casa. Mama, tata, el e Kevin.

- Buna ziua..

- Buna Kevin! Ce faci?

- Bine. Dumneavoastra?

- Hai Mira. Mai vorbiti si dupa.

Toti au urcat in masina pornind spre cimitir. Ajunsi la destnatie Isak coboara prinzandu-si iubitul de mana. Avea oarecum emoti. Dupa un drum relativ lung printre randuri de morminte ajung in fata a doua cruci mari din marmura.

- Aici sunt....

- Ea ar fi trebuit sa fie mama mea?

- Da...

Langa numele fiecaruia era o poza cu ei tinand in mana un steag LGBT.

- Era...frumoasa...dar si Carl era frumos...imi pare rau pentru ei...

Cei doi adulti incepura sa planga unui pe umarului celuilalt. Kevin icerca sa-l consoleze pe Isak, care se simtea extrem de rau pentru parintii sai acum ca stie cata durere au indurat. Cei doi lasa cate un buchet de trandafiri rosi pe ambele morminte fiind urmati de parinti. Un vant a batut zburand petale de flori prin aer apoi lasandule inet sa cada pe panamtul plin de iarba.

~

- Ador sa vad petalele cum cad. E asa relaxaaant!

~

-

Oare esti aici sau este o coincidenta? Mi-e asa dor de tine...as vrea sa te revad macar o data...te iubesc asa de mult Katerina..

-

Un tunet se auzi, apoi un fulger se facu zarit printre norii gri ce prevesteau o ploaie grea.

~

- Ador fulgerele..

- De ce?

- Sunt interesante. Uneori sunt periculoase, dar sunt si frumoase si interesante. Exact ca si dragostea. Nu crezi?

- Ai dreptate dragule...

~

-

Carl.. vine o furtuna. Stiu ca le adori. Te linisteau. Pe mine ma faceau agitat iar tu mi-ai aratat frumuseatea lor. Acum pe mine ma linistesc cand stau si le privesc si ma gandesc la chipul tau...imi pare rau ca nu ne mai putem vedea dar sper sa reusim cumva...

-

- Hai acasa John..

- Bine...

- Dragule esti bine?

- Da mama. Doar ma gandeam...

-

Imi pare rau ca nu i-am cunoscut..familia mea ar fi fost mai vesela daca ei ar fi fost...imi pare rau pentru voi. Ma bucur ca macar am aflat de voi..la revedere...sper sa ne intalnim vreodata...

-

Povestea MameiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum