Secretele Castelului

Capitolul 7.

*John*
Am dat de o zona in care as putea patrunde prin padure. Sentimentul de neliniste e cu mine incontinuu de cand am intrat. Voi incerca sa avansez folosindu ma de puterea fierului din maceta mea. Regret nespus faptul ca nu mi am adus un caine de vanatoare. Sunt obosit peste masura, si am nevoie de un loc de campat. Este 4 dupa-masa si un somn ar fi binevenit. Am scos o patura din rucsac, si am observat o zona in care pamantul e uscat si moale. Nu imi permit sa aprind un foc, desi nu doresc nimic mai mult. Dupa ce ma voi trezi, voi vana, si voi gati ceva. Nu mai suport situatia asta...
    Dupa 4 ore
Dupa cateva ore de somn, m am trezit, si am o foame uriaşa. Sunt slabit. Trebuie sa vanez ceva. Am destule gloante, si pare o zona populară. Ar trebuie sa mentin cat mai multă linişte posibil.
  Si porni. Se echipase complet, nestiind unde si cum va ajunge. Dar gasi o urma de caprioară
-Al meu esti!
Urma directia urmelor in josul paraului, si vazu un pui de caprioara. Perfect.
Isi armase pistolul, si trase. O nimeri chiar in gat, fugise cativa metri, dar căzu. Trebuie sa plec cat mai repede. Nu mai vreau surprize. Voi face un foc micuț, si il voi izola mentine cat mai putin posibil.
Facuse focul si isi puse o parte din caprioara la prajit. Dupa o oră, mâncă, si isi continua drumul spre stanga. Gasi o zona in care putea merge fara sa folosească maceta. Se uita la crengi, si vazuse cateva taiate. Sper din tot sufletul ca Dom a facut drumul asta. Si poate ca in sfarsit norocul mi s a schimbat. Soarele e inca sus, dar nu pentru mult timp. Voi folosi intunercul ca ascunzatoare. Perfect!