Secretele Castelului

Capitolul 10

Nu e nicaieri! Pe unde nu am cautat? In spatele dulapului!
Merse printr una din locurile libere de langa perete, si vazu ca amandoua duc intr un tunel care nu avea nicio sursa de lumina. Dar mergand prin tunel, vaxu ca sunt cateva butoaie goale. Parca simt un deja vu. Merse prin tunel tinand lampa in mana. Tunelul era lung de vreo 20 de metri. Sper ca o sa gasesc cheia aia aici. Dar cand ajunse pe la jumatatea tunelului, auzi un urlet inuman. Se bagase dupa un tunel, in maxima liniste. Vazu ca in cealalta camera erau cateva lumanari pe perete. Era o camera mare, cu provizii inauntru. In mijlocul camerei, era ceva ca un corp uman, doar ca nu avea piele. Avea mult sange uscat pe el, dar se vedea ca ochii ii eram aproape iesiti din orbite. Urla la un perete, si era inalt de vreo 1.70. Bațul lui incepu sa lumineze, si toata teama lui John se risupi cand il luase in mana. Si brusc, stiu ce  are de facut. Se ridica, si dintr o data, iesi o unde de lumina capatul de fier, ca un fulger, care lovise creatura din plin. Incepu sa urle si mai tare, si ca printr o minune, lumina din capul de fier disparu, iar creatura incepu sa fuga pe o scara care cobora in jos. Dar era un perete, si dintr o data, disparu. John se simti scarbit. Dar nu ii era frica. Deloc. Acolo, pe o piatra care semana a altar, vazu dragonuk care ii lipsea. Tu vii cu mine prietene. Se intoarse, si baga si dragonul in usa. Aceasta se deschise, si in fata lui, aparu o temnita subterana uriasa, cu multe cadavre, schelete, si mistere. Locul era de a dreptul urias. Locul asta e imens. Voi avea nevoie de timp ca sa explorez tot ceea ce e aici. Din fericire, am timp destul...