Capitolul 8

26 5 1
                                    

*John*
John mergea pe cararea aceea de 15 minute, se simtea bine, se simtea grozav. A stat o oră să descrifreze scrierile acelea, dar a reusit. Daca imi aratai asta acum 2 zile, credeam ca iti bati joc de mine. Dar astazi, stiu si cred ca sunt reale. Si am de gand sa le folosesc contra albului urias. Am si invatat vreo doua. Una de protectie, si una care sa il trimita fix in gaura din care a venit. Am ajuns la capatul drumului se pare. Si am ajuns... la un castel!?!? Pare ca o constructie de piatra uriaşă. Are vreo 50 de metri inaltime, in latime are vreo 150 de metri, dar distanta e inca un mister. Are un zid care inconjoara castelul de vreo inalt de 10 metri. Dar tot zidul e plic de gauri si buruieni. Pare abandonat.
Si cu pasi inceti, pornea sa cerceteze zona. In perioada sa de pregatire, avea niste prieteni care erau cercetasi, si il invatasera cateva chestii. Le practicase, si invatase cum sa se deplaseze cu un minim de sunet. Se uitase in curte, o si observase ca inainte, era un lic de a dreptul minunat. Flori cu gradini, statui, fantani erau vreo 2, si era doar o simpla curte. Se uitase pe jos, si vazuse sange. E proaspăt... trebuie sa fiu foarte atent. Isi scoase pistolul, si il armase, in caz de orice. Langa zid, erau niste bile de fier cu fitil. Bombe! Erau cam cat un pumn. Isi lua vreo 6. Avea cateva bucati de cremene. Si pasi in curte. Voi intra, si voi incepe sa caut, sa caut, nici macar eu nu stiu ce caut. Stiu ca totusi va trebui sa raman cat mai silentios posibil, pentru ca acest castel parasit... nu e asa parasit cum pare. Pistolul e inca in mana mea, si nu planuiesc sa il las jos nici mort, cu atat mai putin viu. Dar nu e ca si cum m ar fi ajutat armele de foc in padurea asta. Deci, am vrajile, bun, le am invatat aproape toate pe de rost.
Una de protectie ar fi:
-Tha seann cumhachdan gan díon bho na daoine eile.
Si simti cum in jurul lui era o sfera de lumina.
-Functioneaza!
Si a inceput sa cerceteze. Vazu o scara din piatra. Se urca pe ea, dar era sa cada din cauza ca era surpata. Urcase sus, pe un turn al santinelei, si plimba, gasind o intrare in castel. Momentul adevarului. Si intra. Coborâ scarile si facuse cativa pasi, dar dintr o data, pamantul se surpa sub el, cazand in gol, 20 de metri...

Secretele CasteluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum