,,Pe când soarele apunea, colorând cerul dintr-un azuriu luminos într-un roșu întunecat, a simțit, acolo, pe loc, cum întreaga viață i se perinda în fața ochilor. Lumea i se prăbușea încet, încet, pe măsură ce fiecare fragment luminos îi întețea bătăile inimii. A mai auzit țipetele mamei sale din camera alăturată, spunându-i încă o dată că nu e bună de nimic. Lacrimile i se prelingeau pe obraji.
— Îmi pare rău.
A închis ochii și a sărit.
S-a dat peste cap în aer și a aterizat pe ceva moale. Apoi a luat-o la fugă și nu s-a mai uitat înapoi.
Nu conta că tocmai aterizase, la propriu, pe cadavrul celui mai bun prieten al ei. Trebuia doar să scape de acolo. Totul era doar o iluzie. Ar fi supraviețuit oare acelui triplu salt din balcon dacă n-ar fi fost așa?"
Închei și semnez,
Anne.
CITEȘTI
Idei de cărți
RandomȚi-a fugit pisica pe nume Inspirație și nu o mai găsești? Și mie. Așa că hai să ne clădim una noi singuri.
