era weekend
şi dinnou...
din acea zi
nu te mai văzusem.
eram cu hoseok la un festival
practic m-a târât până aici
eu având în plan doar să stau în casă
şi să citesc o carte bună
" poți să mergi mai încet, hyung? am obosit"
mă plângeam din 5 în 5 minute
fiindcă era ca o bombă plină de energie
care nu se mai oprea
" m-aş opri, dar vreau să văd tot de pe aici"
doar am oftat
dându-mi capul pe spate şi închizând ochii
un tunet făcându-mă să-i deschid imediat
tresărind.
vremea se schimbase brusc
apărând şi tu la fel de brusc în piesaj.
începeam să cred că hoseok aduce soarele
dar tu când apari îl acoperi mereu cu furtuni...
îmi îndreptam apăsat paşii spre tine
picurii de ploaie începând deja să apară.
ai început să alergi
aşa că alergam şi eu
" taehyung-ssi, opreşte-te! "
până când te pierdusem printre străduțe.
⚋
vreau să ştiu de ce mă ignori
vreau să ştiu de ce eşti atât de trist
vreau să ştiu ce te face iar albastru...
30.III.2018
CITEȘTI
everything is blue | k.th& j.jk
Fanfiction" te rog, iartă-mă " " nici nu te mai recunosc... " • --lemontae © elena mmxvii • modul de a scrie este inspirat de la alți autori • copertă realizată de @euterpe-calliope