Finalul

11 0 0
                                    

Tot acest cosmar a durat timp de 15 ani, ani in care am vazut cele mai teribile imagini ce se pot vedea intr-o familie, imagini pe care nu le doresc nimanui a le vedea pentru ca lasa semne adanci.
   Cand eu aveam 10 ani, sora mai mare care era doar depe tata din prima lui casnicie sa maritat, a fost o perioada si mai grea, pentru ca ea fiind mai mare se mai baga in fata lui tata, dar eu avand 10 ani si fratele meu 14 eram neputinciosi ( celalalt frate depe tata sa mutat la tara la varsta de 15 ani) deci am mai ramas noi doi si mama care nu puteam face absolut nimic decat sa induram.
  Tot asa inca cativa ani pana am reusit ca eu cu fratele meu reuseam sa ne impunem si incepusem sa il mai punem la perete, mai profita doar cand nu eram acasa. Dar fratele meu la varsta de 20 de ani a plecat in strainatate lasandu-ma doar pe mine cu mama, eu nefiind un copil exemplu eram mai tot timpul plecat de acasa, timp in care mama era dinnou singura acasa cu tata, ai dinnou aceeasi poveste de la inceput. Eu deja incepusem sa ma simt vinovat cand o vedeam pe mama plansa si batuta, pentru ca eram constient ca, daca preferam sa stau acasa in loc sa ies cu baietii nu se intampla asta, ajunsesem sa ma iau cu tata, daca aveti in prezent bataile din discoteca cand unu treaz il bate pe unu beat, ceva de genu era, la cata ura aveam in mine pentru tot ce nea facut noua, si mai ales mamei mele, pentru mine efectiv devenise o metoda de a ma calma. Intre timp o rugam pe mama sa plece la fratele meu, dar nici nu vroia sa auda de asa ceva fiindca eu mai aveam scoala. Pana intro zi in care vazand ca, eu cum nu sunt acasa tata dinnou o bate pe mama, am decis sa abandonez scoala si iam spus mamei mele ca eu nu mai suport acea viata si ca trebuie sa avem si noi o viata normala, asa ca vazand  ca mama nu vrea sa plece am ales sa plec eu.
   Va intrebati poate cum au decurs lucrurile dupa ce au ramas doar ei doi?
  Rau, foarte rau pentru mama, a ajuns la punctul sa nu o lase sa vorbeasca cu noi pe skype. Moment in care am luat legatura cu sora noastra, si fara sa stie mama macar ia cumparat bilet de avion si a venit la noi.
   Acum din fericire, suntem toti bine, nu mai exista certuri, nu mai exista batai si alte chestii de genul, avem viata care trebuie sa o aiba o persoana normala.
   Eu intre timp am reusit sa imi ating scopul, si anume cel de a deveni sofer de camion, si mai mult decat atat sa imi creez familia care va fi contrarie familiei mele.
   O familie trebuie sa fie unita,linistita si fericita, indiferent daca le este usor sau greu.

     Iti multumesc mult ca ai citit povestea mea de familie din copilarie si pana in prezent. Sper ca ai avut o altfel de copilarie, si sper doar ca cine citeste aceste povesti sa se gandeasca de doua ori inainte sa inceapa sa beie in exces atat timp cat acasa il asteapta o familie.

O copilarie nefericitaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum