A vampirului- în curs intens de editare

Capitolul 10(editat)

Salutare!  Acest capitol reprezintă primul din noua carte, conform ideilor de editare. Nu are nicio legătură cu celelalte, lucru care nu poate fi evitat cel puțin în următoarea lună. Însă rândurile de jos pot fi considerate "sneak-peak" pentru ce va urma. Așadar, dacă vrei să observi primele noutăți din această carte, lectură plăcută! Mulțumesc pentru atenție!

Autorul

-

Sângele ei.

Cele două cuvinte au răsunat precum un ecou  în mintea lui, iar si iar. Oricât de satisfăcut i-ar fi făcut până acum vampirul din interior, nu i-a putut ignora însemătatea nenorocită. O distrugea, și îi provoca o plăcere organică s-o facă, să simtă acea băutură caldă, consistentă prin celulele proprii. Ironic, se simțea înviat de ființa pe care nu intenționase s-o țină altfel decât protejată fizic și psihic. În dormitor erau acum două victime ale vampirului, incluzându-l așadar și pe el care cedare naturii mârșave și persuasive. Îți simțea degetele plimbate prin părul ei, pe pielea umerilor, cunoscându-i textura și forma feței, însă parcă atingerile toate nu-i aparțineau. Se simțea laș în fața senzației atât de plăcute de a-și satisface setea, foamea, însă pe măsură ce litri băuți creșteau, creștea și contactul său cu realitatea, de la a zecea înghițitură deja începând să lucreze mintea conștientă, cea instinctivă și sătulă retrăgându-se, ca până atunci, într-un colț negru al eului lui.

Nu-i fusese greu să se oprească, să pună o sărutare peste cele două găuri din piele pentru a le curăța și închide, dar realiză imediat după că  de ceva vreme nu mai stătea pe picioare, ci se sprijinea inconștientă de el, încât depărtarea capului lui aproape că o împinse pe jos. Reflexele îi erau acum eficiente și ascultătoare, o luă pe sus și o puse pe saltea, asigurându-se că pulsul încă există.

Părerile de rău erau de prisos, atât față de el, cât și de ea, atunci când se va trezi. Calculând câte ore dura pentru ca inima să-i producă cantitatea lipsă de sânge, acestea fiind peste cinci, realiză că putea doar să o spele pe față, să-i asigure căldură și...s-o aștepte.

Își udă în baie palmele, după ce își spălă chipul și își clăti gura, revenind la ea doar ca să-i umezească obrajii, să-i îndepărteze firele de păr de pe față și s-o acopere. Nu se mai aștepta s-o vadă formându-și coconul călduros, fiind necesară o perioadă pentru ca mintea omului să perceapă că trupul nu mai era sub agresare, urmând apoi vindecarea și, la final, deschiderea ochilor. Privire care, spera el, îi va spune dacă să-i completeze actele de returnare sau nu.

Părăsi încăperea, fixându-și auzul pe bătăile inimii ei, care acum îl vor urma drept fundal sonor peste tot. AB negativ era printre grupele de sânge care nu se găseau în departamentul donațiilor, așadar nu se putea decide dacă-i plăcuse sau doar îl hrănise. Judecându-se pentru acea aparentă plăcere, își zise că nu-i provocase nicio satisfacție, fusese un moment de nebunie în care numai instinctul îl controlase. Și se lăsase controlat, de ce să se mintă singur?

Nu va mai repeta asta, mai bine s-o ducă la magazin decât s-o transforme în soluția lui de urgență. Ideea de a o închide cu propriile mâini în acea curte împuțită îl provoca să gândească alternative mai bune. Posibil că încrederea și stima de sine construită în jurul atitudinii calme și controlate păstrate în preajma oamenilor îi era acum plasă de siguranță contra ideei de a urma calea ușoară. N-avea timp de neuroștiință, trebuia să însemneze ce se întâmplase și să ghicească atitudinea sau voința lui Rose ca să plănuiască modul în care o va ține departe de suferință. Chiar și de el însuși.

Închide ușa dormitorului propriu în urma sa, ridică salteaua și o aruncă de cealaltă parte a patului, găsindu-și jurnalul păstrat sub aceasta, între două bucăți de lemn. Întoarse și îndoi paginile fără păsare, ajungând la rândul gol. Luă pixul atașat coperții și însemnă următoareleȘ