Legende urbane

Hibridul

Vreau sa va spun o intamplare, ca multe altele, mai plictisitoare sau interesanta ca altele, dar m-a eliberat si distrus in acelasi timp. Era o zi de scoala, in care nu am facut mare lucru, dat fiind ca se apropia vacanta de vara, si toata lumea stie ca pe atunci mai mult stai. Deci cum spuneam, aveam o carte despre tot felul, demoni, spirite, chiar si dragoni, fantome de tot felul si hibrizi. Mi-au atras atentia destul de mult acesti hibrizi, deci am luat hotararea sa ma informez mai mult in legatura cu ei. Nu stiam care dintre ei ma inspaimantau mai mult, creaturile cu corp de animal si cap de om sau cele cu corp de om si cap de animal. La cele cu cap de animal, mereu aveai acea frica, adica inauntrul acelui cap, exista un creier uman? Ochii lor pot sa iti inspire o inteligenta, poate chiar superioara tie?

Mereu cand afli un lucru nou, vrei sa il impartasesti cu ceilalti, eu am incercat sa am discutii cu anumiti colegi despre acesti hibrizi, dar fara sa pot zice prea multe, m-au numit obsedat, monstru, de ce imi plac astfel de lucruri? De atunci am fost izolat, jignit, batut si toate cele. Bunatatea din mine incepea sa dispara incet si mi-am dorit sa le arat adevarata teroare de a avea o asemenea creatura frumoasa, dar terifianta in fata lor.

Am cautat mult timp un om, care imi putea face o asemenea operatie, normal, cu ajutorul ritualelor. Intr-un final am reusit sa dau de cineva, aceasta persoana mi-a spus ca dupa ce devin unul, nu o sa ma pot schimba la loc, dar fiind orbit de ura si obsedat de razbunare, am acceptat oferta fara sa mai gandesc. Mi-au fost atasate copite la picioare si cap de cerb, iar ochii mei au ramas albastrii, un albastru adanc, care te putea prinde si inchide in ei.

Am plecat imediat spre locul unde mi-am pierdut viitorul si gandirea, numit si scoala. Am asteptat ca ei sa iasa si i-am strigat, puteam sa imit orice voce, deci mi-am folosit-o pe cea pe care o aveam cand eram om. Acestia au venit repede cand au auzit ca pot sa-si mai bata joc de mine iar, dar au avut o surpriza si aceea ce prin pieptul lor au trecut coarnele mele si au simtit cum sunt rupti in bucati de forta mea sau cum e sa fii calcat in picioare, insa spre ghinionul lor, copitele mele aveau o forta terifianta.

Imediat dupa ce nu s-a mai auzit un sunet, tot ce puteam vedea era un rosu crimson si un miros greu, aceste doua lucruri mi-au deschis ochii, m-am simtit eliberat dupa ce am facut asta, un sentiment foarte placut, dar in acelasi timp, am inceput sa plang, pentru ca acesta nu eram eu, eu nu mi-as fi ucis colegii, chiar daca ei au facut ce au facut, eu nu sunt asa.. Imi repetam asta, in timp ce ma inecam cu lacrimile mele.. Regretam ce am facut, voiam sa redevin om, dar stiam ca asta este imposibil, m-am retras intr-o pestera de langa orasul meu, imi astept sfarsitul. Ceva ma nelinisteste totusi, chiar daca inca ma abtin greu sa nu plang, un sentiment de placere inca se poate simti, un sentiment de entuziasm, nu am mai simtit asa ceva in viata mea.. Parca as mai vrea sa fac asta, sa aud acele strigate ascutite si sa le vad lacrimile cum curg, sa le vad expresia terifiata si cum li se scurge viata din corp.. Imi dau seama ca trebuie sa ma abtin, insa nu stiu cat o sa mai rezist, deci te avertizez, urmatorul s-ar putea sa fii tu. Ori familia, prietenii, colegii sau oricine apropiat tie.