Legende urbane

Cele mai inspaimantătoare legende ale românilor

În toate oraşele din România circulă legende urbane de groază care au înfierbântat minţile oamenilor generaţii în şir. Săpunul făcut din grăsime umană, clădiri bântuite de spiritele copiilor orfani, lăcaşe vizitate de fantomele condamnaţilor la moarte, liliecii-vampiri care sug sângele turiştilor sunt doar câteva exemple.

Fără ca românii să fie un popor de oameni superstiţioşi, în fiecare zonă a ţăriii s-au născut de-a lungul vremii tot felul de legende urbane care au băgat spaima în copiii cu imaginaţie, au stârnit curiozitatea turiştilor şi dorinţa istoricilor de a desluşi cât adevăr stă în spatele poveştilor de groază.
"Adevărul" a întocmit un top 10 al celor mai înfioarătoare legende

BACĂU Săpunul din grăsime umană îngropat în cimitirul evreiesc. Una din cele mai terifiante legendele urbane, care te face să ţi se strângă pielea, datează din cel de-Al Doilea Război Mondial. Băcăuanii au transmis din tată-n fiu povestea evreilor exterminaţi de nemţi, din grăsimea cărora a fost făcut săpun. Calupuri întregi ar fi fost îngropate în cimitirul evreiesc al comunei Sarata, judeţul Bacău, în locul evreilor exterminaţi. La intrarea în comuna amintită a fost ridicat în 1959 un monument din piatră, închinat victimelor Holocaustului.
Pe el scrie în mai multe limbi "Aici zac evrei prefăcuţi în săpun de bestiile fasciste – 1939-1944 / În amintirea lor, înfrăţiţi-vă popoare în lupta pentru o lume nouă".
Se spune că sub acel monument se află un sicriu plin cu bucăţi de săpun făcut din grăsime umană. Ba mai mult, s-a perpetuat ideea că perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, evreii erau obligaţi de nemţi să se spele cu săpunul fabricat din corpul confraţilor lor. Pe fiecare clup de săpun era o inscripţie "RIF", iniţiale despre care se credea că vin de la "Reichs Juden-Fett", adică "săpun curat evreiesc".

CĂLĂRAŞI, oraşul unde copiii erau răpiţi pentru trafic de organe. Sfârşitul erei comuniste a fost marcată de panică în Bărăgan. Coincidenţă, zvonuri similare au fost transmise în alte zone ale ţării la mijlocul anilor 80, dar nu au căpătat aceeaşi amploare ca în Călăraşi, unde frica legată de răpirea copiilor ajunsese o adevărată fobie.
Potrivit legendei urbane, după ce asfinţea soarele, copiii care rămâneau la locurile de joacă şi nu se retrăgeau acasă erau răpiţi de anumite persoane care se deplasau cu Dacii negre, înmatriculate în Bucureşti. Copiii furaţi erau folosiţi drept donatori de organe şi, spune legenda, sufletele lor rămâneau să bântuie locurile natale.

BISTRIŢA, locul unde a apărut o anaconda uriaşă. Poveştile localnicilor care ar fi văzut şarpele exotic uriaş erau atât de convingătoare încât au ţinut pe jar autorităţile din trei localităţi din judeţ (Chiraleş, Arcalia şi Sărăţel). Timp de o lună au căutat uriaşa reptilă scăpată de circari.

Reptila ar fi fost văzută prima dată de un pescar, localnicii bănuind că aceasta ar fi scăpat din maşina unui circ care a trecut prin zonă. Şarpele a crescut pe zi ce trece în poveşti ajungând în doar câteva zile de la 7 metri la nu mai puţin de 15.

VASLUI Una dintre cele mai tenebroase legende din judeţul Vaslui este legată de locul unde a fost ridicată la începutul secolului XIX biserica "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril", locul cunoscut sub numele de "Dealul spânzuraţilor". Potrivit legendei urbane, în urmă cu aproximativ 200 de ani a fost ctitorită biserica "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril" Bârlad pentru a aduce astfel linişte sufeletelor care au murit în chinuri groaznice şi au fost îngropate la comun chiar sub temelia lăcaşului sfânt. Povestea a fost uitată de cei mai mulţi orăşeni, însă, a fost preluată de istorici pentru a desluşi cât adevăr şi câtă imaginaţie stă în spatele legendei.
Legenda are mai multe versiuni. Unii bârlădeni spun că le-au povestit bunicii şi străbunicii că acolo ar fi fost îngropate oasele condamnaţilor la moarte, alţii spun că acolo erau beciurile de tortură. Osemintele acoperite cu pământ au fost atât de multe încât s-a format o mivilă în mijlocul unui platou. Alţi loclanici spun că locul de tortură publică a fost ales pe acel deal pentru a putea asista cât mai multă lume. Chiar şi preotul parh al bisericii "Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavril" spune că de fiecare dată când face o lucrare în curtea bisericii găseşte oase umane.