„Hey, aici Biana Popa, live și în stereo."
Destul de urât să plagiez intro-ul Hannei Baker din „Th1rteen R3asons Why". Povestea ei e similară cu a mea, dar doamne ferește, nu chiar atât de crudă. E doar școala gimnazială până la urmă. Iar la liceu...Dumnezeu știe.
Dar m-am gândit că se potrivește.
Intro-ul, vreau să zic.
„Am de gând să vă spun povestea vieții mele."
Hai să începem cu ziua în care m-am ales cu renumita mea poreclă. Era o zi caldă de August. Cerul era de un albastru electrc. Acel albastru care te face să-ți dai seama cât de bine e afară. Mi-ar fi plăcut să menționez și viteza vântului din acea zi dar nu l-aș ști nici dacă aș beli capra.
Sper că te-am făcut să râzi. Dacă nu, a fost ciudat.
A fost ciudat și gândul de a-mi face breton. Mă uitam la „Sezonul Cireșelor", o telenovelă turcească de pe Happy, și personajul principal, Oyku, tocmai își făcuse breton. Voiam și eu. Habar n-am de ce gândeam în acest fel. Așa că mă duc la baie, iau foarfeca și Dumnezeu cu mila.
Prima dată am creat, cu creionul, o boltă care începea deasupra urechii stângi și se termina deasupra celeilalte. Am luat secțiunea de păr, am udat-o și am băgat foarfeca în ea. Am tăiat drept.
Apoi...ăăă...nu am luat în calcul faptul că părul meu nu e chiar drept, e puțin creț. Nu chiar creț, ci mai mult wavy. Și după ce l-am uscat, bretonul s-a ridicat cu 2 cm de la locul unde l-am tăiat.
În plus, vă amintiți de acea „boltă" creată de mine? Aceea mi-a oferit, împreună cu bretonul minuscul, două secțiuni de păr, de o parte și de alta, puțin mai lungi ca betonul. A fost chiaaaaar perfect.
Și cea mai bună parte a fost că mama m-a târât două străzi până la mătușa mea fix după aia, ca să aibă verișoarele mele de cine să râdă.
Când am ajuns acasă, l-am udat și l-am pieptănat de cel puțin o sută de ori ca să stea la locul lui, dar fără rost. Și, da, am 13 ani și încă nu am placă de păr. Există și un astfel de specimen rar, nu vă mirați. Veți mai citi despre multe alte lucruri ce se potrivesc unei fete normale de vârsta mea, dar nu și mie.
Doar...
...să nu râdeți de mine...
...vă rog.
YOU ARE READING
Bretonel - Cum să Cânți Notele Înalte
Teen Fiction[O carte scrisa la persoana I despre peripetiile mele din scoala gimnaziala prin ochii unui personaj inventat. Cam cringe dar am schițe faine la ea. Nu cred ca am s-o public sau continui vreodată.] DESCRIERE: „Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpl...