Nu îmi venea să cred .
Puteam observa lacrimile care curgeau pe fața ei.
Pentru prima dată în cei zece ani de când ne cunoaștem.
Mă întrebam ce pot face ,atunci când lucrurile nu merg cum îți dorești.
Când tot drumul parcurs se distruge în mai puțin de trei secunde .
O decizie pe care o regreți atunci când pierzi.
Ridic capul din podea pentru a spune ceva.
Mă privește cu dispreț ,și cu ura, care nu credeam că va apărea vreodată între noi .
Îmi spune să plec.
-Îmi pare rău.
-Pleacă nu vreau să te mai văd....
Îmi las capul din nou în podeaua care nea fost dormitor.
-Te rog să îți faci bagajele și să pleci...
Nu îmi rămâne de cât să mă conformez cu dorința ei.
Mă îndrept către șifonier, în timp ce fetița mă privește.
-Mami unde vleaca tati meu iubit?
Lacrimile au început să îmi curgă auzind cuvintele ei.
-Tati plecă într-o vacanță..
Puteam observa lacrimile ei.
În timp ce îmi făceam bagajele ..
Fetiță începu să plângă .
-Mami opleștel te rog...
-Tati tău a făcut un lucru rău..
-Dal mami?,tati meu nu este om rău.. Opleșetel...
Am căzut lîngă șifonier.
-Doamne..cum am putut fi atât de prost.. aveam familie acasă.
Lacrimile nu se opreau .
Fetița sa apropiat de mine.
-Tati nu plânge ,îmi oferă un pupic pe obraz.
O strâng la piept ca și cum viața mea ar depinde de această îmbrățișare .
Îmi strâng lucrurile să plec .
Întorc capul când ajung în tocul uși.
-Să ai grijă de fetiță.
Cu lacrimi în ochii.
-Pleacă
