THE BOOK OF VAMPIRE

Capitolul 1

        Stau în grădina academiei pe una din bănci, e frumos aici, orele încep abea la 16:30 deci am timp destul, e o zi de toamnă destul de friguroasă, vântul bate iar frunzele cad din pomi, frunze de culoare roşu-arămiu cad pe jos formând un covor colorat şi plăcut de privit. Ziua acelui accident mă bântuie şi astăzi, nu ştiu dacă a fost din întâmplare sau intenție. Din ziua aceea am rămas singură, adusă la această academie încercând să îmi fac un nou viitor şi să reuşesc să ajung undeva în viața aceasta, dar gândurile îmi sunt întrerupte de sunetul zgomotos al stomacului meu care cere mâncare, aşa că mă ridic de pe bancă şi mă duc în academie ca să îmi pregătesc ceva.

      Ajunsă în fața camerei încerc să descui uşa, dar îmi pică cheile jos, mă ridic să le iau, dar domnul director mi-o ia înainte şi mi le dă el zâmbind. Îi mulțumesc şi intru în camera ducându-mă la bucătărie. Termin de pregătit mâncarea şi mă aşez la masa, dar cand iau tacâmul în mână aud cum bate cineva în uşa mea. Mă duc să deschid şi o văd pe Melissa, o colega de clasa şi cea mai bună prietenă a mea.

      Melissa: Buna Anry. Ce faci? Te deranjez?

      Anry: Ummm...Tocmai mă pregăteam să mănânc, dar nu, nu mă deranjezi. Intră şi hai să mâncăm împreună. 

      Melissa: Eşti sigură?

      Anry: Foarte sigura, acum intră şi ia un loc la masa. Mereu vei fi binevenită la mine, doar eşti cea mai bună prietenă a mea şi mi-ai fost alaturi mereu.

         Se aşează la masa,eu mai pun o farfurie pe masă, aşez tacâmul şi îi pun şi ei să mănânce.

     Melissa: Mama Anry ce bun e!!! Vreau şi eu rețeta.

      Anry: E o rețetă veche învățată de la mama...
      Melissa: Auci... Îmi pare rău că am adus-o în discuție.
 
       Şi nu apuc să îi spun că este ok că mă şi strânge în brațe. După ce am terminat de mâncat mă uit la ceas şi văd că este 16:00.

       Anry: Aoleuu, Melissa, grăbeşte-te că vom întârzia. Spun eu panicată.

      Melissa: Nu îți face griji Anry, avem religie acum şi ştii prea bine cât de plictisitoare e profesoara.

      Anry: Ştiu, dar totuși ar trebui să ajungem.

16:25

        Am ajuns în clasă şi aştept să înceapă plictisitoarea oră de religie. Îmi bag căştile în urechi pentru că ştiam că va urma să mă plictisesc, dar intră domnul director. Îmi scot repede căştile, mă ridic în picioare şi îl salutăm toți în cor.

          Domnul director: Bună ziua copiii ,luați loc. Vă întrebați de ce mă aflu aici?

   Se aude un da mic din spatele clasei 

       Domnul director: Păi de azi înainte eu voi prelua orele de religie ale doamnei, doar că în loc de religie vom învăța despre ocult şi toate misterele supranaturalului, dar în același timp voi fi şi dirigintele vostru.

       Wow... Nu mă aşteptam ca domnul director să fie pasionat de aşa ceva şi mai ales să predea. Se uită la mine, îmi zâmbește şi începe ora. Dar de ce îmi zâmbește? Ce scop are? Hmm... Ciudat.. Ziua continuă, îşi urmează cursul şi după ore aflu că sunt chemată în biroul domnului director.

În birou

        Anry: Bună ziua domnule, m-ați chemat?

     Domnul director: Da, te rog ia un loc.

     Anry: S-a întâmplat ceva? Întreb și mă așez.

     Domnul director: Tu eşti eleva nouă,  venită printr-o bursă de orfani?

      Anry: Da, numele meu este Anry domnule.

      Domnul director: Te rog spune-mi Kai şi nu uita că dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva sau ai nevoie de ajutor să ştii că sunt aici să te protejez.

      Anry: M-m-mul-țumesc! Spun eu confuză.

      Kai: Dacă doreşti eşti liberă să te întorci în camera ta.

      Anry: Sigur,o zi buna ...Kai...
     Kai: Mulțumesc la fel!

       Noaptea se așterne şi somnul nu mă ia, mă pun să ascult muzică, dar fără să îmi dau seama adorm... Încep să transpir, văd o carte în biblioteca... O carte ce nu o înțeleg şi nu am mai văzut-o niciodată, mă simt strâns legată de carte.. Simt că am mai văzut cartea undeva cândva,dar când dau să o deschid mă trezesc...