THE BOOK OF VAMPIRE

Capitolul 2

Mă trezesc, mă uit la ceas, văd că este 3 dimineața şi mă pun la loc să dorm.

12:30

Deschid ochii, mă ridic în fund şi îmi aduc aminte de vis şi de carte. Nu mai stau pe gânduri, îmi pun un bol de cereale cu lapte, mănânc şi plec la biblioteca academiei. Ajunsă acolo mă uit pe raft la toate cărțile încercând să îmi dau seama care este cartea din vis. Văd o carte interesantă, o iau în mână, dar deodată îmi pică şi apare Kai de nicăieri...

Anry: M-m-mă scuzați, pardon, scuzi..

Kai: Ce faceti aici domnișoară Anry?

Anry: Căutam o carte pentru proiectul la istorie domnule.

Kai: Domnule?! Sună atât de, umm, bătrân? Tu poți să îmi spui simplu şi drăguț Kai, spune zâmbind.

Anry: Bine Kai, zâmbesc şi eu

Kai: Vrei să te ajut să găseşti cartea?

Anry: Nu, deja este târziu şi trebuie să ajung în camera mea să mai studiez pentru celelalte materii, dar mersi mult!

Anry povestește

Hmmm... Nu îl puteam lăsa să mă ajute să găsesc cartea pentru că nu ştiu nici măcar ce carte caut... Domnul director, Kai, de ce este atât de drăguț şi amabil cu mine? Şi Doamne, de ce este atât de atrăgător şi tânăr?? Hmm... Anry nu, nu te îndrăgosti, tipul e amabil cu tine pentru că eşti orfană.

Kai povestește

E atât de micuță şi firavă, nu o pot răni oricât de mult aş vrea, dar nici nu o pot lăsa să afle mai multe despre trecutul ei. Trebuie să fiu mai precaut data viitoare.

Îmi bag căştile în urechi, dau muzica la maxim şi mă îndrept spre camera mea. Aveam de traversat un coridor foarte lung. Mă gândeam la carte, la părinții mei, la ce naiba caut eu aici, la Kai şi deodată mă trezesc la realitate din cauza unei voci..

-Vezi naibii pe unde mergi, eşti chioară?

Anry: Scuza-mă, tu eşti?

-Sunt Edison

Anry: Nu te-am mai văzut pe aici până acum..

Edison: Poate pentru că sunt nou?

Şi ingâmfat spun eu în gând

Anry: Păi bine ai venit la academie şi îmi pare nespus de rău că am dat peste tine.. Nu eram atentă

Edison: Mhm, hai bine, te iert de data asta.

Anry povestește

Doamne, cât de arogant e tipul ăsta! Cine se crede el? Buricul pământului? Yak, mi se face greață!

Odată ajunsă în cameră mă trântesc în pat şi oftez. Ce bine era dacă o aveam acum pe mama alături, nu mă mai certam cu toți aroganți, nu îmi mai găteam singură şi nu mai era nevoie să ma simt şi să fiu aşa de singură, dar da .. E cam târziu pentru regrete. Cat a fost în viață nu am ştiut să o apreciez şi acum plâng după ea. O, haide Anry, revino-ți, nu a fost vina ta. Mă uit la ceas şi văd că mai am doar o oră până să înceapă şcoala, aşa că fug să îmi fac un duş şi să mă pregătesc.

După 30 de minute

*Cioc-cioc*

Mă duc să vad cine e.

Melissa: Hai Anryyy, avem mate, ce aştepti??

Anry: Weekend-ul ca să dorm.

Melissa: Ghinion! Acum ia-ți ghiozdanul şi hai!

Anry: Bine, bine, disperat-o!

Melissa povestește

Se pare că Anry nu se simte bine deloc şi nu o pot întreba ce are că mai rău o întristez, dar nici să o las asa. E ca şi sora mea. Cel mai simplu e să nu o las să se gândească la ce o doare. Melissa intră în acțiune :)

Timpul s-a scurs repede şi ziua s-a dus. Azi Melissa s-a comportat foarte ciudat, nu ştiam cum să scap de ea, atât de enervantă a fost. Am acelaşi coridor lung de străbătut pentru a ajunge la uşa camerei mele şi abia îmi mai pot ține ochii deschişi. Când ajung ce să vezi? Găsesc în fața uşii un buchet mare de trandafiri şi un bilet.