7. Sakura
Dupa cateva momente in care am stat imbratisati m-am ridicat in picioare si in timp ce mi-am luat geanta i-am spus:
-Ma duc sa iti impachetez lucrurile si sa le mut la mine bine? Sa nu iti vina vreo idee si de mai spui vreodata ca esti o povara te avertizez ca nu stiu ce sunt in stare sa iti fac. Ai inteles?
-Da. raspunde el dupa care parasesc salonul. Auzi la el, povara. Cum de i-a trecut prin gand asa ceva? El nu este o povara ci cel care imi mai da o speranta. El imi da speranta sa cred in ziua de maine si sa cred ca totul va fi bine. Doctorul a spus ca nu stie daca vederea lui i-a fost luata permanent sau doar temporar, dar eu cred si astept ziua in care va putea vedea din nou, iar pana ce acea zi va veni eu voi fi mereu langa el sa il sprijin si sa ii fac viata mai usoara chiar daca mi-o voi ingreuna pe a mea.
Ajunsa acasa la el incep sa ii impachetez lucrurile cand vad pe jos o rama foto sparta. Ma apropi de ea si vad ca in rama era o poza cu Sasuke impreuna cu parintii sai. Imi dau seama ca desi a incercat sa o distruga, poza aceasta este importanta pentru el sia bucur nespus ca nu e taiata de la cioburi.
I-au poza avand grija sa nu ma tai si ma duc catre scaunul unde mi-am lasat poseta din care imi scot agenda care este putin mai mare ca un caiet obisnuit si asez poza intre doua coli pe care nu am scris nimic pentru a nu o indoii sau murdarii. Mai tarziu Sasuke se va bucura ca am pastrat aceasta poza chiar daca s-ar putea sa nu mai vada continutul.
Imi pare extrem de rau pentru vederea lui. Ar fi trebuit sa stau cu el atunci ca sa evit sa se intample ceva, dar cum am mai spus: trecutul nu poate fi schimbat, iar greselice ca aceasta nu pot fi reparate.
Dupa ce am pus agenda inapoi in geanta am continuat sa impachetez lucrurile lui Sasuke. Le-am luat doar pe cele mai importante insa si asa a trebuit sa fac trei drumuri cu masina pana la mine acasa ca sa le duc pe toate.
Cand am gatat deja se inoptase asa ca m-am culcat. A doua zi, dupa ce am trecut pe la firma pentru a verifica daca totul e in regula si sa anunt ca daca e ceva sasune caci astazi voi fi plecata, am mers direct la spital. Cand am ajuns Sasuke era gata de externare, iar eu nu trebuit decat sa semnez foile.
-Ti-am spus ca nu trebuie sa faci asta. Spne Sasuke cat timp ne indreptam catre iesirea din spital.
-Iar eu ti-am zis sa nu mai spui vreodata sa nu fa asta, dar se pare ca niciunul dintre noi nu stie sa faca ce ii zic altii. ii raspund deschizand usa si directionandu-l catre asina mea.
-Dar...
-Fara dar. i-o tai eu scurt. Tu chiar vrei sa ma enervezi caci acum esti pe muchie de cutit Sasuke. nu ma face sa iti scot gandul asta din cap cu forta pentru ca nu voi ezita sa o fac.
-Am inteles. Imi pare rau. spune el resemnandu-se.
La masina am deschis usa si l-am ajutat sa se puna pe scaului copilotului dupa care i-am pus centura si m-am dus la volan. Am inceput sa conduc, iar intre mine si Sasuke s-a asternut o liniste de gheata.
-La ce te gandesti? l-am intrebat eu pentru a destinge putin atmosfera.
-Cum mai merge compania? imi raspunde la intrebare cu o alta intrebare.
-E foarte bine, toata lumea isi da silinta ca totul sa iasa cat mai bine si sa nu intarziem cu nimic. Toti lucreaza in echipa si se simt bine, iar asta ma bine dispune si pe mine. Nu este nevoie sa te ingrijorei in legatura cu asta. Ma voi ocupa eu de tot.
-Ar fi trebuit sa te ajut si eu, nu trebuia sa faci asta singura. spune el cu o voce trista.
-Sasuke, tu ai ales asta asa ca infrunta totul ca un barbat. Eu ma voi descurca cu astea. Spunandu-mi aceste cuvinte ma faci sa cred ca nu ai incredere in mine si ca nu crezi ca o voi putea face. Mi-as dori sa ma susti, sa ai inceredere in mine si sa te poti bizui pe mine. ii spun eu serioasa, lasandu-l fara cuvinte. Probabil ca aeste cuvinte l-au pus pe ganduri.
Restul rumului nimeni nu am mai spus nimic, iar cand am ajuns acasa, la vila unde locuiesc, pardon, unde vom locuii si il conduc pe Sasuke in casa, pe scari avand grija pe unde calca, iar apoi in camera lui.
-Ti-am adus lucrurile importante, iar daca ai nevoie de ceva nu ezita sa ma chemi, ai inteles? Eu voi fi in camera alaturata asa ca trebuie doar sa strigi, bine? in intreb in timp ce il asez pe pat.
-Bine. raspune acesta dupa care parasesc camera lasand usa deschisa ca sa pot sa il aud daca ma stiga.
Nici nu intru bine in camera ca telefonul meu incepe sa sune, ecranul afisand un numar necunoscut.
-Alo? raspund intrebandu-ma cine poate sa fie cel sau cea care a sunat.
-Tu esti Sakura Haruno? ma intreaba vocea unui barbat
-Da, eu sunt. Dumneavoastra cine sunteti?
-Numele meu este Naruto Uzumaki. in primul rand as dorii sa iti spun condoleante. In al doilea, am auzit sa Sasuke si0a pierdut vederea.
-Asa este. de unde stiti asta?
-Nu mi te mai adresa cu formule de politete. Avem aproape aceeasi varsta. Parintii mei si cei ai lui Sasuke erau foarte buni prieteni si cum au auzit de acident mi-au spus sa vin si sa va ajut cu firma pana ce va puneti din nou pe picioare. Si parintii mei lucreaza in acelasi domeniu asa ca stiu deja ce trebuie sa fac. Am dorit doar sa va anunt de acest lucru si sa spun ca voi ajunge maine acolo impreuna su logodnica mea. Ne putem intalni la firma?
-Desigur si multumesc de ajutor.
-Nu ai de ce. Pe curand.
-Pe curand. raspund dupa care inchid telefonul.
Ce parere aveti de capitolul acesta? Sper sa va placa iar eu si cu @Scorpio_heartless vom incerca sa postam cat de des.
