Gara

114 10 4
                                    

Cand vine trenul suierand a disperare.

ca-ntarziat vreme de multe clipe-amare

sa-i spui c-am adormit in timpul asteptarii,

tot pe peron,pe banca trista a garii.

Sa-i zici ca l-am tot asteptat crezand ca vine,

pana in toata gara,am ramas doar eu cu mine.

Am tot privit la ceasul mare ce sufla minute,

dar acum delirez,nu mai aud mutari de timp

si nici secunde.

Il simt totusi grabit si inca ratacit cauta sine,

dar astazi..pe peronul sufletului meu

nu e nimic,si nu e nimeni;sa ma anunte si pe mine.

Cica poezie.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum