Deschideti cerul!
Lasati-ma sa intind mana,
o sa urc la el.
Va rog,nu-mi spuneti "nu te va primi"
caci eu o stiu..
Ceva ma va impinge inapoi brutal
exact la ultima scara,la un singur pas.
Iar eu ma voi izbi de duri pereti,
de fete cunoscute,dar straine.
Si in cadere voi resimti intreaga viata,
voi avea timp sa imi iau un bun ramas
si voi inchide ochii incercanati
dupa ce va voi cere sa crapati pamantul.
Nu m-a vrut cerul,crapati atunci pamantul,
Sapati-mi cu grija o groapa cat mai adanca.
Si totusi simt tarana satula,
obosita sub atatia pasi urla.
Atenuati-mi caderea luna si stele;
Noapte!Spune-i lunii sa-mi dea drumul la mana.
Ma strange,ma infioara..
Nu vrea!Nu vrea..sa..
Noapte..ajuta-ma sa ma trezesc!
Ma-ntreb acum in a douasprezecea ora,
cand si cu ochii larg inchisi eu nu visez,
ci delirez..
De ce?
Ce nebunie..eu chiar simt luna mai aproape de pamant.
Ma tine strans de mana.