O vara de neuitat

Part 1 -Am ajunsss!!

                Hey , aceasta este prima "carte" pe care o scriu si nu stiu cat de interesanta va fi. Unele intamplari sunt reale dar marea majoritate sunt imaginare...chestii care as vrea sa fie reale dar nu sunt. Desi imi place sa scriu nu prea pot compune povesti frumoase dar asta e...voi incerca :) :) 

      XOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXO

    -Dona,vrei sa te grabesti??vom pierde trenul!! zic eu foarte grabita si in acelasi timp obosita deoarece datorita nerabdarii nu dormisem decat o ora. 

   -Iulia ,nu e vina mea ca fratele meu abia acum si-a dat seama ca are nevoie la baie.De ce nu il putem lasa pur si simplu aici? O sa ne stice toata vacanta!!!

    Dona si fratele ei desi mai mereu nu se intelegeau,aveau momentele lor cand erau de nedespartit.Mda...se pare ca ne-am ales o dimineata proasta sa mergem la mare...tocmai azi s-au gasit sa fie certati.

  -A ajuns deja?...scuze...nici nu mi-am dat seama.Spuse Dan cu un zambet malefic ....deci era clar ca o facuse intentionat..

   Uneori nici nu inteleg cum un copil de 10 ani care aparent e asa simpatic si are niste ochi albastri atat de frumosi poate fi asa de incapatanat si enervant.

             *

      Intr-un final trenul a pornit iar noi din fericire eram in el.Eu cu Dina citeam reviste iar Dan se juca pe telefonul Donei.Se pare sa se impacasera

    -Nu pot sa cred ca in cateva ore vom fi la hotel..Spuse Dona fericita

    -Iar eu voi face imediat un dus rece....ohh mi-e asa cald.

   -Apoi vom merge sa vedem ce baieti draguti sunt in statiune..yey...dar mai spune-mi odata, de ce trebuie sa stea si el in camera cu noi?!?!

   -Sunt chiar aici! Si doar ca sa sti...aud! zise Dan ca replica la privirea ucigatoare pe care i-o aruncase Dona cu cateva secunde in urma.

   -Ok terminati! Dona el va sta cu noi pentru ca mama ta ti la lasat in grija si pentru ca nici nu avem bani sa luam doua camere. Iar tu Dan,vorbeste mai frumos cu sora ta si fi recunoscator ca te-a luat si pe tine la mare.

   -Oh fie cum vrei tu .

  Ador cand atitudinea mea de sefa rezolva problema :)

         *

     Dupa cateva ore ne aflam in fata hotelului care surprinzator arata destul de bine pentru 3 stele.

   -Insfarsit,hai sa luam odata cheia aia de la receptie , mi-e somn si in acelasi timp mor de foame.

   -Dan,termina nu existi numai tu aici,mai e si iulia si eu ,nu vom merge acum sa mancam .E prea devreme!

   -Auuu...ce e cu atatia copiii aici ...Unul era sa ma darame ,hai sa intram odata!Am zis eu nervoasa.

    Am intrat in hotel si am cerut cheia.Dar ne-am gandit vreo clipa ca nu vor crede un copil de 10 ani si doua fete de 14 ani ca au rezervat o camera la un hotel ...de parca avem 4 ani . Intr-un final am acceptat sa luam pe loc alta camera decat cea rezervata . Eram cu totii prea obositi sa ne mai certam cu cineva.In special cu o doamna care ne considera niste copii mici care nu pot face nimic.Asa ca am pornit pe scari fara sa observam ca exista si lift si am urcat pana la etajul 5.

    -Oh sper ca e ultima treapta pe care o urc..nici nu imi mai simt picioarele ! Adio dus rece,bun-venit soooomnnnn!.

    -Nu te mai plange Iulia! Nu spuneai tu ca vrei sa slabesti? zise Dona pe un ton ironic.

    -Mai spunetimi odata,ce numar avea camera??

    -Dan e a 10-a oara cand iti spun.Camera e la numarut 510!

    -Pai uite,e chiar acolo!!!

    -Oh bine ca esti si tu bun la ceva!

    -Ce sa zic ,maimuto! zise Dan,rautacios

    Dona nu arata ca o maimuta in nici un caz.Era inalta,cu ochii caprui,parul lung si negru.Si chiar daca,cateodata este imposibil de enervanta,mereu a fost prietena mea cea mai buna.

   Ajunsi in fata camerei am deschis entuziasmati usa,am intrat in camera si am ramas cu gura cascata.Nu era decat un pat dublu,extrem de mic.

    -Se presupune ca vom dormi toti trei in aceasta cutiuta,numita "pat triplu"?V-am spus eu ca doamna de la receptie nu e in toate mintile.Zise Dan

    -O haide....nu e asa rau .....si nu,nu ne-ai spus  ca nu e in toate mintile.Zic eu incercand sa vad partea buna a lucrurilor care in mod surprinzator aproape ca nu exista.

    -Ce mai conteaza?!?!?! AM AJUNSSSS LA MAREE!!!! zise Dona cu un zambet pana la urechi

           XOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXOXO

        Stiu ca acest capitol nu a fost deloc interesant dar trebuia sa fac o introducere.In curand voi mai adauga personaje noi si desigur ca odata cu personajele se vor intampla lucruri noi si sper eu , interesante.Sper ca voi posta mai repede urmatorul capitol ca sa pot da un sens acestei povesti :)