5

21 1 2
                                    

MOON LIGHT

      Odată ajunși in castel , nimic nu părea sa fie adevărat . Pe primul perete pe care-l zareai , era imposibil sa treci de acea oglinda uriașă , mărginită cu cristale. Și ușile, ușile erau punctul de atracție principal, nu mi puteam dezlipi ochii de la ele. Foarte  înalte , acoperite într-un alb lucios , cu mânere aurii, și diferite simboluri pe fiecare , ușile ascundeau adevarata fata a castelului , aceasta fiind doar sala de întâmpinare .

-Vezi oglinda aceea? Mă întreabă Gimmo
-Da! Răspund eu scurt
-Este o oglinda magica , poți vedea viitorul,chiar și  trecutul .
-Ar trebui sa va grăbiți!! Ne atenționează Stead
-După mine!!
Îl urmez pe Gimmo, Stead dispare brusc.
-Unde s-a dus Ste..
-Aproape am ajuns! Mă întrerupe Gimmo. Regina ca fi foarte fericita sa te revadă .
-Abia aștept s-o cunosc!
  

Intram intr-o încăpere uriașă , cu alte 100 de uși din lemn , de data asta gri, un lemn gri-argintiu, in mijlocul camerei este o canapea albă, alungită la un capăt , dreapta la celălat , in fata canapelei o masa de sticla cu bucăți de sticla pe marginii, și alte doua fotolii gri pe lângă , și un scaun roșu , înalt in cap, pe scaun stă o femeie, o femeie cu parul negru ca și tristetea, o piele albă ca luna, și
un zâmbet fermecător
.
Gimmo își drege vocea:
-Majestate!!
Femeia misterioasa se ridica grabita de pe scaun și vine spre noi. Sta o secunda, după care mă imbratiseaza atât de tare, încât pentru o secunda am crezut cu nu voi mai putea respira vreodată . Victimă a îmbrățișării, mă "conformez" și o îmbrățișezi și eu , neavând de ales. După ce ne desprindem din îmbrățișare , se uita cu ochii mari la mine :
-Ce  mă bucur sa te revăd , insfarsit , draga mea!
Hmm... deci femeia frumoasa și Misterioasa este chiar regina, mama mea.
-Mda..Buna mama!
-Oh! Da, buna! Zice ea scuturându-mi mâna prietenește .
-Mă scuzați , ar trebuii sa merg sa mi caut partenerul !
-Nicio problema! Răspunde regina.
-Dacă aveți nevoie de ceva, un strigat este de ajuns.
-Cu siguranța . Mulțumim

După câteva minute de liniște:
-Și, cum e viața pe luna ? Întreb eu , încercând sa conversez
-Foarte buna , defapt, sper ca o sa ti placa aici , va fi casa ta, încurcând
-Stai așa , cine a zis ca vreau sa locuiesc pe luna ?

In lumina LuniiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum