... -Cine a zis ca vreau sa locuiesc pe luna? Am o viața destul de buna pe pământ , am prieteni, viața sociala acolo. In plus , te cunosc de cel mult 5 minute, nu pot sa mi schimb viața pentru tine. Nici nu te cunosc defap...
-Mă gândeam, totuși,ca ai vrea sa stai aici, acasa , cu mama ta , cea care te a născut , cea care a făcut un sacrificiu atat , dar atat de mare, trimițându-te pe pământ , in sânul unor străinii. Dar, da, inteleg, va trebuie sa petrecem mai mult timp impreuna, dar acum , avem ceva mult mai important de facut decât toată asta...
-Da știu, sunt aici sa va salvez! Eu, salvarea voastră!!
-Da! In orice caz, ar trebui sa te odihnești, este târziu, mâine avem o zi lunga.
-Credeam ca pe luna este mereu târziu, știi tu , pentru ca noapte... nu? Nu,nu... ok.. Zic eu încercând sa fac o gluma,și evident .. eșuand
-Marrianne îți va arată camera ta. Camera ta de când erai un bebeleș, am modificat puțin, sper sincer sa ti placa. Marrianne!!
-Urmați-mă !! Zice Marrianne , făcând o plecăciune
-Nu e nevoie de plecăciune , nu suntem formali, cel puțin eu nu sunt, așa ca te rog frumos, nu te mai apleca in fata mea, suntem egale, poate îmi ești chiar superioară . Îi zic eu , in timp ce o urmez spre camera mea
-Se poate așa ceva?! O servitoare egala unei prințese , sau poate chiar superioară, dacă va mai aud aceste cuvinte , va voi respinge respectuos ordinul.
-Ok.
Ajungem. Niște uși uriașe, ca și toate celelalte, de-altfel. Intru. Un pat uriaș , împrejmuit cu dantele albă.Da!Dantela albă pe pat, dantela! Cât de uimitor e asta. Ma întind in pat , foarte obosita, și observ ca pot vedea stelele, stelele adevărate , într-adevăr mă obișnuisem cu luminițele colorate pe post de stele, dar mă voi dezobișnui foarte repede , mai ales când privesc așa minunăție. Chiar de pe LUNA,marea mea obsesie. In ce vis m am trezit defapt?!
