Sara Woods

Departe

-Apropo...Unde mergem...?

-O sa vezi......

Am mers atat de mult cu masina,incat am inceput sa cred ca tata nici nu stie unde mergem,doar conducea,ca sa ne țină în siguranță, m-am pierdut printre ganduri,incercam sa realizez,sau să-mi amintesc ce am facut in ora de chimie ,inainte sa mi se faca rau,ce a declanșat.

Ne-am oprit.

-Sara.

-Da Mel...?

-Trebuie sa iei asta,vorbea despre medicamentul făcut de ea si mama, nu-ți va face rau, doar ia-l.

-Bine, l-am luat în mana, l-am mirosit,si m-am uitat urat la el o vreme,dupa am gustat.Am luat jumatate din el.Am inceput sa simt cum imi pierd o parte din mine,cum devin neajutorata,probabil medicamentul imi facea puterile sa dispara o vreme.

-Bravo Sara,zise mama.

-Mhm..

-Am oprit in apropierea unei benzinări, puteți coborî si sa va luati ceva,eu am nevoie de o cafea,spuse tata, și îi daduse cheile de la masina lui mama.

-Ne vedem toți aici in 20 de minute? întrebă Melody.

-Da.Spuse mama cu o teamă in voce,si se pregatea sa plece cu tata.Melody,ramai cu Louis si Sara?

-Desigur.

Au trecut cred ca 2-3 minute de cand mama cu tata s-au dus sa ia ceva de mancare.
Louis părea atât de nerăbdător...

-Melody!!Striga Louis si liniștea din masina disparuse.

-Da!Louis!?

-Pot iesi cu Sara?Vom sta aproape de masina!Iti promitem,nu Sara?

-Da...oare ce are Louis ma tot intrebam in gandul meu.

-Bine copii...dar nu plecati!

-Mersiiiiii Melody!

-Da da...pentru nimic.

La scurt timp Louis ma trase de mana in afara mașinii.Ce avea puștiul asta in cap!?

-Sara..Am vrut sa vorbim doar noi...

-Despre?..

-Faza cu mutanții...nu am vrut sa stie nimeni...dar după ce toate s-au întâmplat...ar trebui să știi..

Eu in continuare tăceam,si il lăsam sa vorbeasca.

-Acum ceva vreme...am descoperit ca si eu am un fel de puteri...cred ca dupa incidentul cu Max.

Șoc...eram șocată...dar l-am lasat sa vorbeasca in continuare,eu doar holbandu-ma la el...la ochii lui căprui...asa de adorabili...

-Sara!!Mai esti printre noi?

-Hmm?da..

-Ai auzit ce am spus?..

Am dat din cap ca nu...

-Ma pot transforma.. într-un lup...

-Serios...?

El nu-mi dadu un raspuns,imi făcu semn sa mergem după niste copaci din apropiere,si îmi arată...

Chiar si in forma asta e superb...fioros, înfricoșător,dar stiu că nu-mi va face nimic...
In forma lui de lup,parul devine aproape alb,cum e posibil...in forma umană e blond închis...iar acum alb...oricum..nu am cuvinte,e minunat.

Ma uitam la el,in timp ce se misca in jurul meu, pentru a-l putea admira.

Am auzit un claxon,probabil este de la masina noastră,ne cheama inapoi.Louis se transforma in om,si mergem spre mașină.

Odata ajunsi acolo,mama incepe sa ne povestească

-Uite,Louis nu are nici o treaba cu chestia asta,el e nevinovat,dar a fost chemată poliția,e pe urmele noastre,tatal tau l-a sunat pe un om,care il va duce pe Louis acasa,iar noi va trebui sa plecam, sa lasam totul in urma,stiu,e greu,dar pentru siguranța noastră,mai ales a ta trebuie sa plecam.

Imi iau ramas bun de la Louis,incep sa plang,la fel si el.

Am stat îmbrățișați pana a venit David,prietenul lui tata,omul care il va duce pe Louis înapoi.

Ne-am spus ca vom ține legătura,dar amândoi știam ca nu va fii asa.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Nyahh
Am revenit!
Dupa mult timp,sper de data asta sa continui.
Sper ca va place acest capitol,daca va place, apăsați si voi pe steluța aia de jos :33

Mulțumesc 💕