Taramul Inelelor

I. Plimbarea

 ....Povestea mea....

     Numele meu este Lucas si am 16 ani. Totul a inceput intr-o zi de Sambata, o zi superba de vara prin luna Iulie. M-am trezit in jurul orei 10:24. Dupa ce mi-am facut curatenie prin camera, am mers sa mananc ceva pentru ca deja imi era foamne. Dupa ce am terminat de mancat am venit in camera sa mai stau putin pe Internet asa ca am pornit Laptopul si am intrat pe YouTube sa vad ce a mai postat lumea pe acolo, dar dupa o ora deja incepusem sa ma plictisesc, asa ca am facut o pauza si m-am gandit sa merg putin la o plimbare prin gradina. Fain frumos m-am pregatit si am pornit. Locuind la tara am 2 curti: una in fata si una in spatele casei, unde avem ceva gaini si un caine pe nume Rufus, un caine cuminte, foarte jucaus, doar ca nu ii dam voie in prima curte pentru ca multa lume ne viziteaza si el incepe sa sara pe toti si nah...dar in prima curte am un motan pe nume Thomas, un motan cuminte cu noi, dar daca vine o persoana straina nu poti sa te joci cu el pentru ca fuge. Plimbandu-ma de multe ori prin gradina Thomas mai venea si el cu mine verificand zone pe unde nu a mai fost. Inca de cand am avut-o pe mama lui pe nume Flaffy mergeam cu ea la plimbare impreuna cu Rufus, dar Flaffy la jumatate de an dupa ce il nascuse pe Thomas a murit...nu stiu unde si cum pentru ca a plecat de acasa asa ca am ramas doar cu Thomas, un mic motanel care si el la randu lui a disparut 4 zile, dar el s-a intors acasa. Acum el este aprope cat era Flaffy, poate putin mai inalt ...in fine...Asa ca am iesit la plimbare eu, Rufus si Thomas...si mergand pe jos m-am gandit sa merg pana la cimitir deoarece dincolo de gradina noastra exista un cimitir nou facut peste altul vechi de aproape 300 si ceva de ani. Mai exista doar o singura cruce veche dar nu se vede nimic scris pe ea. Mergem incet si tot  strigand pe Rufus pentru ca il alerga pe Thomas am ajuns intr-un final langa cimitir. M-am uitat putin sa vad cine a mai murit una alta si am mers spre cimitirul vechi unde acum nu mai este nimic, doar pamant .M-am gandit sa mai merg inca o data la mormantul vechi sa vad ce a mai ramas de el. Apropiindu-ma de el parca am vazut ceva scrieri vechi, dar nu prea am inteles nimic; asa ca am hotarat sa ma duc de acolo. Cand am dat sa plec m-am uitat in jos si spre mirarea mea am vazut un inel, ingropat pe jumatate in pamant, de culoare neagra, foarte interesant facut. Nu cred ca mai vazusem asa ceva niciodata. M-am gandit ca o fi al unui om care a murit aici de mult timp. Stiind ca de mult oamenii erau ingropati cu bijuterii si alte lucruri de valoare. Nici nu m-am gandit sa il iau doar ma uitam la el. De obicei nu prea luam nimic din ce gaseam pe jos pentru ca auzisem de la bunici ca pot fi blestemate sau mai stiu eu ce. Asa ca am dat sa plec. Thomas era langa mine, se juca cu ceva ganganie, asa ca nu prea m-a interesat. Am hotarat sa merg spre casa. Rufus nu avea nici o grija, se plimba in voia lui. Mergand spre casa ma uitam dupa Thomas, dar am vazut ca nu se misca din locul unde am vazut inelul. Tot l-am strigat, dar el nimic. Asa ca m-am dus sa il iau in brate sa il aduc acasa. Cand am ajuns langa el, el se uita sper inel de parca a vazut ceva Wowww. L-am luat in brate si am pornit cu el spre casa. Nu am mers mult si l-am lasat jos, dar el a fugit din nou la acel inel de parca il atragea ceva acolo. Asa ca si eu m-am intors si zic: hai ca iau inelul si il duc acasa. Avand inelul in mana ma tot uitam la el, ma tot gandeam: o fi de aur? O fi scump? Oare daca il duc la Amanet imi iese ceva?...in fine am sa il arat parintilor sa vada daca ii ceva de el. Apropiindu-ma de casa zic in gandul meu: Hai sa il pun pe deget sa vad cum arat cu el, asa ca l-am pus, dar nici intr-un minut deja cazusem ca lesinat la pamant. Nu stiu cat timp am stat lesinat, dar cand m-am trezit spre mirarea mea nu mai eram in gradina, ci intr-o padure cu multi copaci. Eu stateam culcat cu o durere de cap, parca nici nu auzeam asa de bine. M-am ridicat in picioare si am inceput sa ma uit in stanga, in dreapta. Am crezut ca visez. Am incept sa imi trag 2-3 palme sa imi revin, dar nimic. Am inceput sa strig: E cineva pe aici? Dar nimic. Asa ca am inceput sa merg de unul singur prin padure. Mergand 10-15 minute pe jos am auzit ceva prin tufisuri. M-am gandit ca sunt porci mistreti sau o caprioara; trebuie sa merg mai repede. Alergand, sincer, nu stiam unde, aud o voce in spatele meu: Lucas! Lucas, stai! Ma intorc si vad un baiat cu parul roscat, mai plinut. Intreb: