Thomas: - Uite asta este cararea spre munte!
Eu: - Bun...baieti, hai sa vedem unde duce...
Rufus: - Merg eu primul!
Eu: - Baieti, sa avem grija, s-ar putea sa existe serpi veninosi sau mai stiu eu ce..
Thomas: - Hai sa fim cu ochii in patru si sa nu ne pierdem unul de celalalt!
Si am pornit in calatorie. Mergeam pe langa lac, pe o carare minunata, un peisaj superb, ne uitam in stanga, in dreapta pentru ca ni se parea mirific. Dupa o ora si ceva de mers, din departare, am vazut o casa din lemn.
Eu: - Uite o casa!!!
Thomas: - Hai sa aruncam o privire!
Rufus: - Daca e locuita?
Eu: - Nu stiu ce sa zic...nu cred ca e locuita... pare mai mult abandonata!
Asa ca am pornit spre acea casa.
Am ajuns langa ea, am cercetat zona si am inceput sa strigam:
- E cineva pe aici,ne aude cineva?... dar, nimic...
Thomas: - Hai sa intram in casa... poate gasim ceva de care o sa avem nevoie in calatorie!
Rufus: - Eu stau de 6. Daca vine cineva, am sa va anunt!
Asa ca eu si Thomas am intrat in casa.
Eu: - Se pare ca locuieste cineva aici! Uite un pat , o masa, un scaun...
Noi am inceput sa cautam daca este ceva de mancare, dar eu observ ceva foarte interesant...O fotografie veche in care erau un om si un cal.
Eu: - Thomas, hai repede sa vezi ceva!!!
Thomas: - Cee?!
Eu: - Uite.. am gasit o poza veche!
YOU ARE READING
Taramul Inelelor
FantastikPornesc intr-o dimineata la o plimbare care se va transforma pana la urma in aventura vietii mele in care descopar ca anialele mele de companie nu sunt ceea ce par a fi.