Întâlnire cu o fată moartă

O3

Până când îmi revin dintr-o dată. Mă ridic şi mă duc după Andreas care nu înţeleg de ce nu poate înţelege că nu am nevoie de ajutoare dacă sunt moartă. Încep să fug şi mă uit în toate părţile. Aveam nevoie de el pentru că îmi era frică. Îl văd în timp ce venea spre mine.

- Alexa, îmi pare rău, m-am panicat şi am uitat că eşti..

- Moartă?

- Da..

- Încă plouă ce facem?

- Haide să mergem acasă.

Acasă? Era deja un loc al nostru sau ce? Ce drăguţ suna.. Acasă. Aveam nevoie de lucruri drăguţe şi vai de mine. Îmi venise în minte totul în acel moment. Eu nu mă voi putea căsători, să am copii. Oare pot îmbătrâni? Dacă el va îmbătrâni iar eu voi rămâne tânără? Doamne, eu nu mai puteam trăi normal. Şi toate astea din cauza tatălui meu..

- Acasă.. da, haide să mergem. 

O spuneam cu un ton calm,şi trist. Nu puteam decât să mă gândesc cum îmi voi trăi veşnicia? Cum voi afla toate astea? Dintr-o dată el îmi întrerupe gândurile luându-mă de mână şi trăgându-mă după el. Mă trage până la o stradă. Apoi merge în spatele meu şi mă ia de după gât în timp ce aşteptam un taxi să mergem acasă. Apoi vine unul iar Andreas face semn să se oprească. Taxi-ul se opreşte şi urcăm în el. - Strada Zmeilor, numărul 6B - Asta era destul de aproape de strada pe care obişnuiam să locuiesc. Mă ia un fior, dar îmi trece în 2 secunde. Pe drum ne opreşte ceva. 

- Ce se întâmplă? De ce nu pornim?

- Se pare că este un bărbat beat pe jos şi blochează drumul.

Un bărbat beat? Oare cine era? Deschid geamul şi mă uit. Era tatăl meu, doamne, tată, ce ai făcut? Apoi vin 2 bărbaţi mai mari şi dau cu piciorul în el. Ies afară din maşină şi strig :

- Hei! Lăsaţi-mi tatăl în pace!

Privirea tatălui meu se ridică şi fuge spre mine şi mă îmbrăţişează. Pentru prima dată de când a murit mama mea. Eram fericită dar apoi îmi amintesc..

Dacă te va vedea mai mult de o persoană vei ajunge în iad.

Vai de mine! Taximetristul, cei doi oameni, tatăl meu. Ce se va întâmpla? Vor veni după mine? Îmi e frică aşa că fug din braţele tatălui meu direct spre Andreas.

- Doamne ce am făcut?

- Nu ştiu ce e în mintea ta!

- Ai dreptate, doamne..

- Bărbaţii aceia puteau să te rănească.

- Ce? Nu asta! M-au văzut mai mult de o persoană, voi ajunge în iad.

- Nu se poate..

Aşa că sare din maşină şi mă ia în braţe. Apoi se uită spre mine. Avea lacrimi în ochi..

- Andreas, nu plânge! Voi face tot posibilul să rămân cu tine..

- Nu înţelegi. Ai văzut familia mea, ce nu ştii e că amândoi au murit. Şi la fel şi rudele mele. Eşti singura ce mi-a rămas. Te iubesc deja.

Atunci mă gândesc că nu pot să îl las. Şi eu îl iubeam. L-am luat în braţe şi l-am strâns cât de tare am putut. Nu vroiam să îl pierd,şi să mă piardă..

- O să mă sinucid ca să vin cu tine.

- Doamne nu! Nu ştii ce o să se întâmple sau dacă vom fii împreună. În plus încă nu a venit nimeni după mine. Poate au uitat de mine..

- Ai dreptate. Haide să mergem acasă.

- Bine.

Am plecat către casă şi el mă ţinea strâns de mână şi parcă vroia să nu mă mai lase niciodată. Dar îmi plăcea. A durat mult şi m-au văzut multe persoane,dar măcar mai puteam sta puţin cu el. Ajunsem la casa lui. Era foarte mare şi frumoasă şi era o casă perfectă ca să ne petrecem viaţa acolo. Cât îmi doream să fiu în viaţă. Am intrat înăuntru şi el m-a lăsat de mână, dar doar ca să mă ia pe sus şi să mă arunce în pat. Pervers? Nu era. S-a pus doar lângă mine şi m-a cuprins cu mâinile. 

- Te iubesc, Alexa, doar tu mi-ai mai rămas.

- Şi eu te iubesc Andreas.. nu vreau nici eu să plec. O să fiu mereu lângă tine,să ştii.

Apoi soneria stricase toată drama. Mă duc şi mă uit pe vizor şi nu puteam crede cine era..