Roommate (II) || jjk + kth (Traducere)

♡Noaptea 0♡

Crezi sau nu, el era încă aici.

Și nu era el.

Undeva în fundul capului său, ascunzându-se.

Nu poate chiar descrie acest sentiment, dar era cu siguranță acolo.

Era ca umbra lui Peter Pan.

Dar l-a acceptat, recunoscându-i prezența și trecând mai departe.

“Hei, unde vrei să mergem acum?” Jungkook își cuibări capul pe gâtul lui Taehyung.

“Hmm, nu știu. Mă refer că deja am vizitat cele cinci priveliști de top în Londra. Cred că e de ajung pentru tot weekend-ul.” Taehyung râse și își puse o mână înconjurul lui Jungkook. Jungkook chicoti în răspuns, lăsându-și capul pe umărul lui Taehyung, exact cumva obișnuia să facă.

Cei doi se plimbară de-a lungul străzilor Londrei, admirând frumosul scenariu. Era puțin de vânt, iar cerul era acoperit de nori negri, dar Jungkook iubea vremea pentru că putea bea ciocolată caldă în fața șemineului, cuprins într-o pătură.

Jungkook căscă, ținând-ui mâna strâns lui Taehyung.

“Ești obosit?” întrebă Taehyung, văzând fața epuizată a lui Jungkook.

“Da, puțin. Sunt probabil doar pastilele care își fac efectul.” explică el.

“Pastile? Ce pastile?”

“Doar pastile de durere. Pentru durerile mele de cap.” explică fără ezitare.

Taehyung se gândi pentru o secundă și întrebă:
“Te doare tot timpul...?”

“Nu, doar atunci când beau prea multă cafea.” chicoti Jungkook.

“Cafea? Ești alergic la ea?”

“Da, când beau prea multă. Doctorii mi-au explicat că nu este de vină cofeina, ci cafeaua în sine. Chiar nu știu ce legătură este în spatele acesteia.” ridică Jungkook din umeri.

“Oh, înțeleg.” Taehyung dădu din cap, nefiind chiar sigur că este adevărat, dar decise că nu trebuie să se îngrijoreze așa de mult.

“Deci, vrei să ne întoarcem acum?”

“Cred că e o idee bună. Poate putem să bem ciocolată caldă și să ne cuibărim în pat în timp ce ne uităm la cliche rom-com.” Jungkook zâmbi gingaș, bretonul său lung acoperindu-i ochii deabea deschiși.

“Știi cât de mult urăsc rom-com.”

“Dar te vei uita dacă ești cu mine.”

Taehyung își scutură capul și chicoti. Jungkook zâmbi viclean, știind că Taehyung va fi de acord.

“Păi, haide să ne grăbim acasă până nu adormi.”

Când cei doi ajunseră la noul apartament a lui Jungkook, era deja 5:30 pm. Soarele apunea deja, așa că Taehyung trebui să aprindă toate lumile pentru a vedea clar.

Au trecut deja 2 zile de când Taehyung sosi, și deja se obșinui cu diferența de fus orar, chiar dacă de obicei nu putea. Taehyung se simțea ca acasă în acest apartament.

“Mă duc să-ți aduc ceva de băut. Odihnește-te.” îi spuse Taehyung lui Jungkook, acesta dând din cap, îndreptându-se spre dormitor.

Jungkook își dădu jos blugii cei inconfortabili, luându-și o pereche de pantaloni de trening, în timp ce își căuta telecomanda pentru a porni televizorul din camera sa. Își ridică pernele, se uită sub pat și sub așternuturi, dar telecomanda nu era acolo.

“Unde am pus-o?” murmură el, uitându-se în jur. Jungkook nu era cel mai bun la găsit lucruri, neputând să memoreze locul unde punea un obiect. Pierdea des chei, o dată luându-i 2 zile să le găsească.

Văzu un obiect negru, dreptunghiular, pe marginea unei noptiere.

“Cum de nu am văzut-o?”

Jungkook se apropie de noptieră, luând telecomanda, dar un obiect de lângă ea căzu. Se aplecă să-l ridice, văzând că era portofelul negru de piele a lui Taehyung, pe care îl lăsase acasă.

Ceva care semăna cu un card strălucitor ieșea din colțul portofelului, iar Jungkook îl scoase, fiind curios.

Întoarse invers cardul, văzând ceva care îi făcu inima să tremure.

Taehyung intră în cameră cu o cană de apă caldă.

“Hei, nu am găsit cutia cu ceai, așa că bea asta.”

Dar îl văzu pe Jungkook ținând acel card în mână și spuse repede:
“Jungkook-nu e-”

“Ai o logodnică?”

Taehyung îngheță în loc, încercând să se gândească la ce să spună.

Jungkook își încleștă puminii. Ura sunetul groaznic al tăcerii. Îl ura cu totul.

“Ai o logodnică?” repetă din nou, de data aceasta subliniind fiecare cuvânt.

“Da, am.”

Dar erau mult mai multe minciuni pe care cei doi le ascundeau.