True love

Sa fie adevarat?

Noaptea, a trecut destul de repede. Dimineata, primesc un mesaj de la el, in care imi zicea doar ''Buna dimineata!". Un pic dezamagit, i-am raspuns la fel. M-am ridicat din pat, m-am dus la baie, pentru a face un dus, asteptand, sa mai primesc un mesaj. Se facuse deja ora 15:07 si nu mi-a mai scris nimic. Atunci am hotarat, sa ii scriu eu, pana la urma nu aveam ce pierde. Asa ca i-am scris:

-Hei! Nu a trecut mult timp si mi-a raspuns, urmand un dialog intre noi.

-Hei tu!

-Ce faci?

-Tocmai ce facusem un dus, si vroiam sa ma apuc sa mananc, doar sti, trebuie sa ma refac.

- Stai, sa te refaci dupa ce?

- Nu ti-am zis?

- Nu, spune odata!

- Am diabet, si am avut niste probleme, si am slabit foarte mult...

In momentul acela, cateva lacrimi si-au facut loc pe obrazul meu, trecand mai mult de 10 minute, gandindu-ma la asta, primesc un mesaj:

- Gata, am mancat, nu mai zici nimic?

- Imi pare rau, sti tu, pentru...

- Stai linistit, o viata noua ma asteapta, nu e asa rau pe cat crezi.

- Pai, si stai, tu iei pastile sau faci insulina injectabila?

- De la pastile am ajuns asa..

Nu stiu, in momentul ala ma simteam foarte trist, nu stiu, parca el nu merita asta, adica, era o persoana prea buna sa aiba o asemena povara pe cap, dar se zice ca, doar un om puternic primeste un astfel de lucru, doar pentru ai fi testata puterea.

-Ce zici, vi la alergat cu mine?

- Nu stiu ce sa zic, s-ar putea sa ma pierzi pe drum..

- O sa te astept :))

- Bine..

- Vin eu si te iau din fata blocului

- Ok, ne vedem..

A venit, m-a luat din fata blocului, dar ce trebuia sa fie o alergare, a fost defapt, doar o plimbare lunga, pe un drum foarte retras. Am si alergat putin, doar putin.. La un moment dat, ne-am asezat pe o banca, am mai vorbit, dar de fiecare data cand ma uitam la el, ma pierdeam in privirea lui, fiind destul de rusinat, imi mai acopeream fata.. Am tot vorbit, si nu mai stiu exact ce am zis, sau ce mi-a zis, dar obrajii mei, sau inrosit foarte tare.. atunci, am simtit o atingere calda, care vroia sa imi cuprinda mana. Mana lui o tinea strans pe a mea. In momentul acela, m-am simtit bine, chiar in siguranta, orice grija disparuse, si asta doar cu o simpla atingere de a lui.

Era clar, eram mult prea indragostit, si cate odata aveam regrete din cauza asta.. O simpla atingere, un milion de sentimente, o mie de trairi, si o suta de dorinte. Asta simteam de fiecare data, pe langa fiorul care imi acapara coloana vertebrala de fiecare data. Se facuse deja destul de tarziu, era deja 23, si m-a condus acasa, ca de fiecare data. Un lucru normal, tata, dormea dus, asa ca l-am invitat inauntru. M-a refuzat politicos, gasind o scuza destul de penibila.. trebuia sa ajunga devreme acasa. In gandul meu aparuse fraza: omule ai 22 de ani, nu te cearta nimeni. In acel moment imi doream foarte tare sa il iau in brate, dar atunci a aparut timidatea, care ma sufoaca de fiecare data, si am renuntat.

Pentru asta m-a luat el in brate. La inceput am fost surprins, dar placerea oferita, a intrecut si timidatea, si orice alt sentiment. Inainte sa imi dea drumul si sa plece, m-a pupat pe frunte, oferindu-mi un sentiment cuidat, dar foarte placut. Mi-a spus ''Multumesc'' si a plecat. Atunci, l-am prins de mana, si l-am intrebat '' Pentru ce''. Raspuunzanudu-mi cu zambetul pe buze ''Cred ca ai trezit niste sentimente in mine, care nu le-am mai simtit de mult'' . Atunci, ochii mei s-au marit, rosind neconditionat, lasandu-l sa plece. Am facut un dus, si m-am pus in pat, urmand inca o noapte nedormita, dar de data asta a fost cea mai fericita noapte pe care am trait-o.