Trăind cu cinci nebuni

Capitolul 5 =}}

Primul lucru pe care îl fac este să strig la băieți:
-Ce naiba i-ați făcut?
-Nimic, doar a...... leșinat...,spune Erick puțin speriat.
-Nimic?! Ești idiot?!întreb eu.
-Nu, dragă. Doar suferă de idioțenie în stare avansată,spune Richard.
Pur și simplu pufnesc și îi dau două palme Tamarei, aceasta deschizând ochii.
-Slavă cerului că ești bine.
-Ce s-a întâmplat? întreabă nedumerită....
-Ai leșinat, spune Erick cu atat de multa ușurință în glas, de parca nu s.ar fi întâmplat nimic.
-Dar m-am trezit și sunt în viata, totuși cum de am leșinat, ce făceam?
-Dansai,ii amintește Joel.
-Pff, doar de la atât? Nu are sens... Cum sa leșin doar pentru ca dansam?
-Pai, Joel a uitat sa spună ca te-ai împiedicat și ai căzut...
-Iar când ai căzut ai dat cu capul de podea și după nu te-ai mai ridicat..continua Chris ceea ce a început Zabdiel sa povestească.
Totuși nu are sens, dar o sa o las în favoarea lor de data asta.
-Eu voiam sa va spun ca tata a plecat și ca a spus sa rămânem cu voi.
-OK, asta e super tare, tipa Tamara.
-Dacă aveți treaba putem merge acasă, nu e nicio problema,spun eu politicoasa.
-Nuu..striga băieții și Tamara la unison iar eu nu fac nimic altceva decât sa tresar.
-Bine, bine..spun și eu când îmi revin.
-Deci ce facem acum?întreabă Chris.
-Am eu o idee...spune Erick cu zâmbetul pe buze, noi când auzim țipând la el sa taca din gură. Nu ca nu am vrea sa auzim ideea, dar el are niște idei trăsnite și de speriat,deci mai bine nu.
-Hai mă ca e o idee bună..se smiorcăie el.
-Hai zi...il lasă Richard sa își exprime ideea.
-Mergem acasă, cu toții și acolo vedem ce facem..
-Este o idee buna, spune Christopher și își ia telefonul..sunand pe cineva..
-Noi nu cred ca putem veni, tata nu știe și...nu apuc sa termin ca îl aud pe Chris vorbind:
-Alo,Josh?
.....
-Noi mergem acasă și voiam sa te întreb dacă fetele pot merge la noi.?
.....
-Haide,stii ca vom avea grija, ce se poate întâmpla?
......
-Nu le ranim, ce naiba, știi ca nu am face asa ceva, cel puțin nu eu...
....
-Bine, mulțumesc, vom avea grija..
....
-Da, pa!și cu aceste cuvinte închide apelul cu tatăl meu.
-Haideți sa mergem!spune tot el deschizând usa pentru a putea ieși.
Eu rămân ultima și îi mulțumesc pentru faptul ca a vorbit cu tatal meu..
-Nu ai pentru ce sa îmi mulțumești și eu voiam sa mergeți la noi, poate ne cunoaștem mai bine...
-De unde ai știut ca trebuie sa vorbesc cu tata.
-Mereu ne spunea ca voi sunteți importante și ca dacă va atingem fără știrea lui ne rupe în bătaie.
-Dar nici nu ne cunosteati..
-Da, dar insistam sa va vedem și de aceea a durat atât de mult sa va prezinte, pentru ca spunea ca poate o sa va furam inima și o sa fugim cu ea ranindu-va.
-Spunea asta?
-Oarecum, da, ii era frica și ca orice părinte, simțea nevoia sa își protejeze copiii, de aceea ne-a spus ca după ce o sa va aducă la studio pentru a face cunoștință, va trebui sa îl anunțăm în legătură cu tot ce facem cu voi.
-Wow, dar mie mi-a spus cu atat de multa ușurință ca putem rămâne cu voi.
-Asta, pentru ca nu vrea sa va arate îngrijorarea.
-Ohh.
E liniștitor să vorbesc cu Chris,mai ales ca vorbim deschis și ca ceilalți sunt înainte, pentru un moment fiind singuri și discutând.
-Dar sa nu ii spui tot ce ți.am spus, ok? Spune înainte sa deschidă portiera mașinii.
-OK!
Drumul a fost unul acoperit de liniște,puțin deranjantă,ce-i drept.
-Am ajuns spune Chris,când ajungem în fata unei vile uriașe, cu 2 etaje, 2 garaje si cred ca are și piscina. În fata este o gradina frumoasa și un drum pavat ce duce spre gradina din spate, cred. E greu de explicat pentru ca e uimitor. Poate ca nu e atât de uimitoare pentru ca e mare, deoarece și a tatălui meu este la fel, dar decorul exterior de aici, este incredibil. Sincera sa fiu dacă ma uit mai bine nu e mare diferență între casele noaste, desigur ca aceasta este mai mare și arata mai bine dar și la noi e la fel de frumos.
-Asta e casa voastră?întreabă Tamara ușor uimita..
-Da, spune Joel, îți place?
-Da, e super.
Chris a spus sa il urmam, pana în casa, unde ne.a prezentat fiecare camera.
-Va place?întreabă Chris și se așează pe canapea în sufragerie.
-Da, e frumos, zic eu.
-Arata foarte bine, complimentează și Tamara.
-Ce facem acum?întreabă Joel, iar Erick spune :
-Haideți să ne uităm la un film.
-OK, ma duc sa aduc ceva de băut, spune Joel.
-Vin sa te ajut, poate facem și popcorn.., spune Tam cu putina ezitare în glas.
-OK, hai cu mine....
Aceștia au plecat la bucătărie iar eu m-am întors către băieți.
-Bun, deci la ce film ne uitam? Întreb în timp ce băieții încep sa se gândească.
-Ce zici să ne uităm la un film horror?spune Erick plin de veselie.
-Nici să nu te gândești, vreau să dorm la noapte, omule...remarc terifiată.
-Atunci de dragoste?spune și Zabdiel.
-Știți ce? Cred ca mai bine ne uităm la un film horror,remarc eu căci trebuie să recunosc faptul că nu îmi plac filmele de dragoste.
Cât timp băieții pregăteau filmul iar Tam și Joel popcornul, eu am ieșit afară să dau un telefon. Apelez deci numărul lui Stephen și aștept până la al treilea ton, când acesta răspunde:
-Alo,Tessa?
-Stephen, ce faci?
-Sunt bine, sunt cu băieții în oraș, tu ce faci?
-Eu sunt cu niște prieteni și cu Tamara.
-Cu Tamara?dar de când te înțelegi cu ea?
-E o poveste lungă, îți voi spune mai târziu, acum mă cheamă băieții.
-Ce băieți.?
-Îți voi spune, te puup, pa!
-Tessa, stai Tess..
Și nu am mai auzit nimic deoarece am închis telefonul. Adevărul este că băieții chiar mă chemau și ideea stă în felul următor, eu puteam să mai vorbesc dar știam că o să mă interogheze așa că am decis că mai bine îi voi spune când voi ajunge acasă. Sper doar că nu se va supăra.
Am intrat deci în casă unde urma să văd un film alături de cei cinci băieți și de sora mea. Ne-am așezat pe canapeaua din sufragerie în fața uriașului televizor și am pornit filmul. Nu pot să nu remarc faptul că Tamara a stat pe tot parcursul filmului lângă Joel, din când în când aruncându-și priviri pe ascuns unul altuia. Eu am stat liniștită între Chris și Erick despre care nu pot spune decât că arunca tot popcornul încercând să îl prindă în gură. Filmul a fost unul bun și recunosc că m-a atras și speriat în același timp.
Exact când filmul era în punctul culminant, la bucătărie s-au auzit niște lucruri, farfurii cred căzând pe jos și spărgând-se, acestea fiind urmate de un lung țipăt. Toți ne-am speriat, Tamara plângând în acest moment. Eram terifiati de gândul ca cineva era în casa și ne putea face rău. Când am aprins becul de la bucătărie am rămas șocați de priveliște. Acolo era nimeni altul decât.....

... SUSPANS...

Îmi pare sincer rău că nu am mai postat, dar am avut multe pe cap cu școala și nu am avut timp.
Sper sa va placa acest capitol.
Pupiiici😘