Dragostea învinge || Lutteo

Capitolul 3

- Se pare că mergem împreună la colegiu! < Asta îmi mai lipsea. Cum scap de el? Ce tot zic , nu am cum să scap de el. Apare mereu în momentele astea. Parcă are un satelit care îi arată tot ce fac și unde mă aflu. Stai...... Poate mi-a pus vreo cameră. Pare el inofensiv, dar poate nu e. Cred că am luat razna. >
- Lunaaaaa! Pământul către Luna! Unde ai plecat ?
- Sunt aici! Chiar aici!
- Nu mi se pare. La ce te gândeai ? Păreai foarte concentrată.
- Nimic important....
- Hmm.... Să te cred?
- Faci cum vrei , Matteo. < Mă îndepărtez cu pași repezi de el. Poate am fost puțin bipolară. Dar nu am o dispoziție bună astăzi. Și el îmi dă o stare ..... puțin ciudată. Am început să mă simt puțin ciudat în jurul lui.
Am devenit mai amețită ca de obicei. Știu că nu îmi face prea bine să petrec prea mult timp cu el sau în jurul lui. Și fac asta pentru binele meu. Acum să îmi continui drumul că voi întârzia.

Matteo pov.

Nu știu ce se întâmplă cu Luna. De câteva zile se comportă foarte ciudat cu mine. Încerc să mă apropii de ea , dar mă evită și mă respinge. Începe să fie indiferenta cu mine și asta nu îmi place. Nu înțeleg cu ce i-am greșit sau ce i-am făcut. Și acum am rămas singur în drum spre colegiu.
Bravo , Matteo ! Ești incredibil. Merit un premiu. Fata asta m-a dat peste cap cu totul. E diferită de celelate și asta mă atrage într-un fel. Dar o dau în bara. De fiecare dată se întâmplă la fel.
Ochii ei de o culoare verde ca iarba crudă care se leagănă în briza ușor rece a vântului mă fac să mă pierd cu totul când o privesc. Are o ambiție și o voință deosebită. E glumeață și e foarte isteață.
Și e inocentă , inocența asta a ei o face specială. O face unică. Și mă face să mă simt diferit. Nu trebuie să fiu cel arogant sau cel mai bun. Îmi e de ajuns să fiu eu.
Gaston mi-a zis să o i-au ușor. Că poate mă grăbesc. Că nu trebuie să grăbesc lucrurile. Dacă ceva e menit să se întâmple , se va întâmpla, chiar dacă o va face mai târziu. Mai bine mai târziu decât mia devreme sau niciodată.

Flashback

- Hei , frate! Ce mai faci? Gaston se așează pe scaun la masa de la Roller lângă mine.
- Hei..... Totul bine. < Nu chiar tot , eu stăteam să o privesc pe ea. Tot mă gândeam la ce aș mai putea încerca să fac ca să mă apropii mai mult. Să fac ceva să nu mă mai respingă atât. >
- La ce te uiți? < Întreabă Gaston văzând că sunt pierdut printre gândurile mele stupide. >
- La nimic.
- Sigur. Te uiți la ea ,nu? Frate , ce ți-a făcut fata asta? Ești mai aiurit ca de obicei? Cred că ești mai amețit decât cel mai amețit om de pe pământ.
- Acum exagerezi, Gaston. Sunt la fel. Nu mi-a făcut nimic.
- Vrei să te cred? E evident că îți place. De ce nu te duci să vorbești cu ea? Ești un campion. Poți avea orice fata îți dorești.
- Ea nu e orice fata. Ea e specială. E altfel. Nu e ca toate fetele.
- Poate e altfel. Dar de ce nu te duci la ea?
- Și ce ai vrea să îi zic? Bună, Luna! Ce faci? Am venit să te întreb de ce tot mă eviți ca să nu mă mai gândesc ca un idiot la ce ți-am făcut de ești așa rece.
- Matteo....
- Da ! Ce mai e acum?
- Ia-o ușor , frate..... Dacă chiar îți place atât de mult fata asta nu te grăbi. Nu grăbi lucrurile. Odată și odată ce e menit să se întâmple se va întâmpla. Fii tu însuți cu ea. Aratai cum ești defapt. Fa-o să râdă.......

Flashback încheiat

Da. Să o fac să râdă. Cu cât râdea mai mult cu cât mă îndrăgosteam mai mult de ea. Îmi e teamă că o să o pierd. Am ajuns să țin mult la ea. Dar ea e indiferenta cu mine. Poate are pe cineva.
Dacă are pe cineva nu cred că mai are rost să încerc. Dacă ei îi place alt băiat, nu pot face nimic în cazul ăsta.
Luna e rece cu mine , de ce să nu fiu și eu cu ea? Poate o deranjează compania mea , așa că o să îmi iau o anumită distanță față de ea.

Luna pov.

Mai am puțin până ajung așa că mă hotărăsc să măresc pasul. Mai sunt vreo 20 de minute până încep primul curs. Mă bucur că am scăpat de Matteo.
Am fost cam dură cu el în ultimul timp , dar chiar și așa el tot a continuat să stea cu mine. Să mă inveseleasca și să mă facă să râd. O să încerc să nu mai fiu rece cu el. Dar el e băiatul fragă, cel arogant care are toate fetele la picioare și să îi intre bine în cap că eu nu sunt ca celelate fete.

Flashback

Sunt la o masă de la Roller și o aștept pe Jim , prietena mea cea mai bună. Trebuie să lucrăm la un proiect pentru cursul de literatură și trebuie să alegem o anumită temă. Eu mă gândeam să scriem despre sistemul solar , în special soarele și luna. Când eram mică mereu îmi spuneau diferite povești despre soare și lună. Mai țin minte că îmi spuneau că soarele și luna nu pot fi împreună pe cer în același timp.
Mereu mă întrebăm de ce. Și nu primeam răspuns. Pentru că nu poți da o singură explicație când sunt mai multe. Un soare și o lună, atât de diferiți , dar totodată atât de asemănători.
- Bună , fata delivery! Mă asteptai cumva?
- Bună , băiat fragă! În visele tale!
- În visele mele se întâmplă multe.
- Atunci rămâi acolo și visează în continuare.
- Nu pot rămâne acolo. Că dacă rămân nu mai are cine să te streseze pe tine.
- La câte persoane se află în lumea asta găsesc eu pe cineva.
- Eh...
- Dar , dacă te face să te simți mai bine...... Nimeni nu mă va stresa cum mă stresezi tu.
< La auzul acestor cuvinte un zâmbet îi apare pe față, iar ochii lui se puteau zarii stele. Acești ochi ciocolatii care îmi topesc inima. De când am devenit așa moale? Ce îmi faci tu mie , Matteo? Mâna lui era peste mâna mea , iar spațiul dintre noi era din ce în ce mai mic.
Toate aceste lucruri se întâmplă prea repede. De ce nu fac ceva? Bună întrebare. Nu pot să fac ceva. În subconștientul meu mi-am dorit mereu să îl am așa aproape și acum.....
Mă uit când la ochii lui când la buzele lui. M-am pierdut. Nu mai știu unde sunt și nu mai știu nici ce e cu mine. Știu doar că vreau să trăiesc clipa la maxim. Își pune cealaltă mâna pe obrazul meu , iar spațiul se micșorează și mai mult.
Câțiva centimetri ne mai despart buzele. Centimetri care dispar unul câte unul. Bătăile inimii mele cresc pe minut. Genunchii îmi sunt moi. Sunt mai ceva ca gelatina. Acum știu că sunt decât eu , el și destinul. >
- Bună, Luna! Scuze că am întârziat. Doar că a trebuit să discut ceva cu Nico și am pierdut noțiunea timpului. < Spune Jim în timp ce își lasă cărțile pe rând pe masă. > Am întrerupt ceva? <Un zâmbet tamp îi apare pe față în timp ce își ridică sprânceana. >
- Nimic. Spunem amândoi la unison.
- Sunteți siguri?
- Da , adică ea doar avea ceva în ochi și..... -spune Matteo puțin cam frustrat-
- Înțeleg....... Înțeleg perfect. Acum putem să ne apucăm de proiect , Luna?
- S-Sigur.

Flashback încheiat

Oh... Matteo. Ce îmi faci tu mie? O să încep să fiu din nou mai apropiată de tine. Acum știu cu adevărat ce simt și nu vreau să te pierd. O să fac tot posibilul să nu fie prea târziu.

Bună lume! :))
Încă nu am murit. Și vreau să vă spun că pentru vara asta am multe planuri.
O să încep cărți noi. O să termin unele cărți. Și pentru aceasta aș vrea o părere.
Cum vi se pare? Să o continui?
Ăsta e un capitol cu peste 1000 de cuvinte și mă bucur că am reușit să scriu unul așa în foarte puțin timp.
Cum ați vrea capitolele mai lungi sau mai scurte? Și o să încep să postez la 2 zile. Nu sunt sigură încă.
Byeee! ❤❤❤