Imperiul Soților Grey

2. Sângele Apă Nu Se Face

"Oamenii întreabă care e diferenţa dintre un lider şi un şef. Liderul dă tonul, şeful îşi asumă succesul. Liderul conduce, şeful dă ordine."

|C A P I T O L U L  1|
Sângele apă nu se face

- Încă un Martini.

Mia se uită la mine îngrozită de siguranța cu care am ordonat să îmi mai fie pregătită o poțiune ce ar avea menirea să mă facă să uit.

- Rhea, o să te îmbeți până la finalul serii! Trezește-te.

I-am zâmbit, pufăind sarcastic. De parcă eu n-aș ști deja asta.

- Prefer să rămân adormită decât să mă trezesc la o astfel de viață. Uneori e mai bine să ai alte perspective, nu, scumpo?

Mă ridic de pe scaun după ce dau pe gât băutura, apoi trântesc paharul gol pe bar și respir adânc. Gâtul îmi ardea, la fel și inimă.

Cum e în pământ, Mamă?

Simțind că lacrimile aveau să îmi atace machiajul la care m-am chinuit mai bine de o oră, am preferat să ies din clubul în care mă aflam împreună cu prietenă mea și cu iubitul meu.

Drumul până la ușă n-a fost deloc ușor, căci picioarele mi se împleticeau iar tineri îmbrăcați ba casual , ba elegant, îmi făceau cu ochiul, întinzând către mine un pahar cu băutură. Noroc că încă mai știu să refuz politicos pe cineva.

Afară, m-a lovit un vânt rece și tăios. Chiar dacă au trecut trei săptămâni de când părinții mei au murit, lipsa lor se simte din ce în ce mai tare.

Doare atât de tare absența lor. Casa este goală fără râsul sarcastic al mamei și fără comentariile răutăcioase ale tatălui meu. Chiar dacă ei au murit, simt că încă trăiesc prin mine. Ochii și nasul tatălui, sprâncenele și buzele mamei. Nebunia tatei și orgoliul mamei.Nici moartea nu ne poate despărți.

- Mami... Tati... De acolo de sus, de unde mă auziți, vă jur că nu va voi păta numele. Voi fi demnă de familia Smith. Afacerea voastră nu se va duce de râpă atât timp cât eu trăiesc pe pământul ăsta.

- Jaky, haide, pune mână pe mine! am auzit o voce miorlăită ce provenea de undeva de la leagănele din dreapta clădirii din care ieșeau mirosuri de fum de țigară și de băuturi amestecate.

Am înaintat pentru a afla cine se bucură de o seară incendiară. Destinul se împlinește numai prin luptă. Efectul alcoolului chiar se vedea în gesturile pe care le făceam fără voință.

Așezat pe leagăn, un bărbat blond și cu ochii sclipitor de albaștrii, mângâia fundul unei roșcate operate si focoase tolănite peste el. Își șopteau reciproc numele. Jacob. Ana.

- Iubitule? Sau să îți spun fostul meu iubit...

Roșcata s-a ridicat ca si cum ar fi fost mușcată de șarpe, luând o poziție delicată , încercând să își mascheze oarecarea rușine care a cuprins-o. Probabil nu este prima și nici ultima oară când este surprinsă în fapt.

- Rhea, iubita mea...

Nu și-a mai continuat explicația inutila căci palma mea a făcut contact cu obrazul sau.

- Ești prea josnic pentru un Smith, i-am șoptit si am plecat, fara sa privesc înapoi.

...