Prolog

434 31 9
                                    

   Aud ușa camerei cum se deschide și câtiva pași pătrund în camera mea. Îmi era prea somn ca să deschid ochii și să văd cine îmi strică somnul, așa că apuc o pernă și o arunc spre sursa zgomotului.

       -Cine ești și ce este așa de      important de ai venit să mă trezești. Întreb eu cu nasul băgat în pilota groasa și atât de călduroasă. Fie ca era vara, fie ca era iarna eu tot aveam pătură pe mine pentru ca nu puteam sa dorm fără a fi învelita.

   -Scumpo,este prima ta zi în liceul cel    nou și nu cred că vrei să întârzii. Vocea mamei se aude destul de în tare  în liniștea dimineții.

   -Mai lasă-mă încă cinci minute nu am cum să întârzii!
Strâng mai tare din ochi și încep să mă foiesc în căutarea unei poziții mai confortabile.

  Pașii mamei se aud spre ușa, iar eu zâmbesc învingătoare și mă las prizonieră înapoi în lumea viselor. 

   Nici nu apuc sa visez că dintr-o dată simt ceva rece pe mine.
Ma trezesc rapid, iar primul lucru pe care îl văd este chipul  mamei care râdea cristalin cu paharul în mana. Ma uit speriata spre ea.

   -Mamă ai inebunit? Vrei să răcesc? Ridic eu puțin tonul la mama, ea uitându-se încontinoare amuzantă la mine. Mama obișnuia sa mai facă mici glume pe seama mea. Pe care câteodată le primeam cu tot dragul, dar acum chiar voiam sa dorm.

  -Nu, eu voiam doar să te fac să te trezești mai repede, și chiar mi-a  reușit. Acum fuga la baie că nu mai ai așa mult timp și mai ai multe de făcut.  Spune  mama în timp ce se întoarce și pleacă spre casa.

  -Acum, acum.....!  Ma ridic în șezut și îmi întind bratele, iar un mic căscat își face apariția. Acum trebuia sa schimb și lenjeria de la pat, adică doar perna pentru ca ea suferise cel mai mult.

Îmi târăsc corpul până la baie și îmi fac rutina mea zilnică .După ce ies din dus îmi înfășor un prosop pe corp și unul în cap. Se pare ca mai am timp destul și sa ma usuc.
Ma îndrept spre dulap și ma uit cu mana în sold la hainele frumos împachetate.
Acum urma partea cea mai grea pentru mine  :Alegerea unei ținute  cât de cât ok, în care sa ma simt bine și sa nu arat prea rău.
Nu aveam un stil anume de îmbrăcăminte, ma îmbrăcăm cum simțeam.

   -Mama mi-ai  văzut perechia cea noua de blugi? Strig  eu din camera mea în speranța că mama ma  va auzi de jos. Îmi plăcea oarecum înălțimea mea, dar câteodată nu ma ajuta deloc, de exemplu acum trebuia sa stau pe vârfuri ca să ajung la sertarul de sus unde deobicei îmi țineam blugii.

  -Aceea de care ziceam că sunt rupți de o haită de câini?  Mama mereu ura blugi care erau rupți. Cu toate ca și ea mai purta din când în când câte o pereche, dar cum zicea ea : "Vreau sa fiu și eu în pas cu moda, nu ma judeca. "

   -Da mami! Știi de ei? Strig  eu înapoi la mama în timp ce îmi poziționeze mai bine prosopul de pe cap pentru ca aproape  se desfacea.

   -Sunt pe al treilea raft, pe cel de la mijloc! Mereu îți pun hainele  noi acolo, încă nu ai învățat! O aud pe mama strigând din bucătărie. Ea de fel era o perfecționista și ii plăcea ca totul sa fie perfect. Eu eram mai dezordonata, cam ca tata.

    -Nu sunt! Spun eu încercând sa îi găsesc prin mormanul de haine cu etichete. Nu eram genul care sa își ia haine scumpe chiar dacă îmi permiteam, îmi plăcea sa merg pe simplu. După ce ma uit mai bine însfârsit ii zăresc.
Și acum partea a doua de cautat, cămașa. Azi voiam sa îmi iau camsa pentru ca ma gândeam ca asa ar trebuii sa arăți în prima zi la un nou liceu. Nu?
 
   -Mami știi unde  îmi este cămașa? Tot la mama apelam. O pot auzi cum oftează amuzata, dar și supărată în același timp. Iar după câteva secunde îmi răspunde.

  -Tot acolo.
  
-A da uite-o, mulțumesc! Se pare ca și ea era chiar în fata mea, și cu toate ca eticheta ei era destul de evidenta, chioara de mine nu a  văzut-o .
  
Nu înțeleg cum poate ține minte atâtea lucruri minte. De fiecare data mama găsește orice, cred ca este un talent de al ei, sau poate are super puteri.  Eu abia știu ce am mâncat ieri. A da chiar oare ce am mâncat ieri?
Nu mai știu... Gândesc eu amuzandu-mă de cât de uitucă sunt. Parca as fi o bătrânică  sau un peste. Se pare ca am o memorie foarte scurta.

Ma îndrept spre măsuță de machiaj, unde bag uscătorul în priza și dintr-o greșeală ma uit la ceas. Aproape era sa arunc cu uscătorul când am văzut ca este ora șapte și patru zeci și cinci  iar eu nici măcar nu eram îmbrăcată, de mâncat nici nu mai zic.

Am mai dat puțin cu mana prin par, iar apoi  făcut cel mai simplu machiaj. Adică machiajul pe care îl folosesc zilnic, puțin rimel, corector și luciu de buze. Am mimat un sărut în oglinda și mi-am luat geca din cuier.

Am coborât în graba pe scări aproape împiedicându-mă la ultima scara. Mi-am luat un mar din bolul de cristal de pe masa și am rugat-o pe mama sa ma lase și pe mine la liceu în drumul ei spre servici. Ea doar a aprobat din cap și s-a dus spre măsuța din fata ușii luându-și geca și cheile.

Era îmbrăcată foarte frumos, într-o fusta creion și o camsa care îi scoteau foarte bine corpul în evidenta. Mama era o femeie foarte eleganta și stilata și de când eram mica voiam sa fiu ca ea. Dar nu prea mi-a reușit.
_. _. _. _. _. _. _. __. _. _._._._._._._._._._._.
Hey acesta a fost primul capitol sper sa va placa! Ne vede data viitoare paa!

*Editat*

La o suta optzeci de grade distanță [FINALIZATĂ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum