La o suta optzeci de grade distanță [FINALIZATĂ]

2

     A treia zi la liceul cel nou.
Până acum totul a fost bine mai puțin întâlnirile de pe hol cu băiatul acela și prima zi. Ochii acum nu mai erau atât de tare pe mine și acum erau pe noul cuplu al scolii. Andrew, aflasem și eu însfarsit cum îl cheamă, și Abby, fata cu care se sărutase în prima zi.

Aflasem mai multe lucruri despre el ,care păreau sa fie destul de frumoase, păcat ca îl strica foarte tare comportamentul. Auzisem ca o data pe luna merge împreuna cu părinții lui și donează o suma modica de banii unei case de copii și unui azil de bătrâni.
In weekend-uri era destul de activ luând câte un copil sau doi de la casa unde donau banii și ieșea cu ei în parc. Mi se părea destul de drăguț ceea ce făcea, dar sa fiu sincera nu părea genul de persoana care sa facă asta.

La liceu era cel mai nesimțit om posibil pe care eu l-am cunoscut în șaptesprezece ani de viața.

  Prin școală se mai vorbea și despre concursul care urma sa aibă loc în câteva săptămâni. Acest spectacol era pentru o școală din oraș care avea nevoie urgent sa fie renovata pentru ca arsese din temelii, iar copii nu mai aveau unde sa învețe și erau nevoiți sa învețe în alte scoli.

    Profesoara de muzică îmi tot spune de când m-a auzit la ora dumneaiei cântând, că ar trebui sa încerc pentru ca am o voce care merita auzita.
       Mie mi se pare ca sunt afonă, dar doamna  a zis ca am o voce de "înger"
  Niciodată  nu m-am gândit că am voce, eu cânt doar de placere în dus sau când sunt singura.

Mama încercase sa mă ducă la canto de câteva ori, dar de fiecare data se întâmplă ceva pana într-o zi când am învățat singura, sau mă rog de pe internet sa cant la pian, iar apoi am început sa fac și cursuri și de canto, dar m-am lăsat de ele

Cât stau eu și mă gândesc la toate întâmplările din aceste 2 zile aud vocea mamei.:

   -Scump-o, am ajuns! Mă uit spre ea întrebătoare, dar îmi dau rapid seama ca suntem la liceu. Eram prea absorbita în gânduri

  -Mulțumesc mamă ! Ii spun  și ii afișez un zâmbet blând, iar ea îmi face semn cu mana sa mă grăbesc

  -Nu ai pentru ce! Acum hai! Grăbește-te! Spune mama aproape împingându-mă de la spate.
- Stai! Vin tot eu sa te iau?

  -Nu o sa vin pe jos abia mai fac și eu puțină mișcare. Ii răspund mamei coborând din mașină. Chiar trebuia sa mai fac putina mișcare pentru ca în ultimul timp, de când am ajuns aici nu prea am făcut mare lucru în ale sportului.

  -Bine scump o, să ai grija de tine. Îmi spune mama , iar eu dau aprobator din cap și  trântesc puțin cam tare ușa mașinii ,iar apoi îi arunc mamei un zâmbet de înger și fug.  Mama, clar nu era ca tata. Tatei dacă ii trânteam ușa probabil mă certa rău , mama voia doar sa am grija sa nu mă lovesc eu, nu o interesa neapărat de mașină.

  Mă îndrept spre intrarea în liceu. Îmi las cărțile în dulap, iar primul lucru pe care îl văd este posterul despre concert. Chiar nu știu ce să fac să mă înscriu, să nu mă înscriu. Nu prea as vrea sa ma înscriu pentru ca exista șanse foarte mari sa se înscrie și el sau sa doneze bani, iar cum anxietatea mea este mare ,imi este frica sa nu o dau in bara ,iar apoi sa imi aud vorbe in liceu.
De ce? Pai din câte se tot zvonește prin liceu, el  are o voce incredibilă și nu a pierdut niciodată. L-am ascultat o singura data la ora de muzica, dar a fost foarte scurt micul sau concert. Nu pot nega ca nu are o voce frumoasa, pentru ca as minți cu nerușinare.

Ma mai uit o data spre posterul de pe dulap și îmi iau inima în dinți și ma îndrept spre el. Pana la urma este doar o fapta buna, nu trebuie sa îmi fac atâtea griji. Și dacă am pica "împreună" sa zicem, dar nu prea cred pentru ca vocea mea nu e atât de buna, ne-am vedea o ora la repetiții și gata. Nimic mai mult .