La o suta optzeci de grade distanță [FINALIZATĂ]

1

    Oare în toate liceele este așa ciudat?
   Am impresia că  toată lumea se uită la mine.
   Încerc să ignor toate privirile și să mă îndrept spre căutarea secretariatului de unde trebuie să îmi primesc orarul. Era un liceu destul de frumos. Îmi plăcea foarte mult pentru ca era decorat într-un stil simplu, dar frumos. Fetele de aici se uitau pe mine atât de urat încât ma simțeam ca o intrusa.
Am văzut câteva fete care stăteau langa  un dulap, iar când am trecut pe lângă ele le-am putut auzi cum vorbeau depsre mine fără nicio jenă, chiar dacă eu eram la trei pași de ele.

   După ce le-am luat nici nu apuc să deschid ușa că ea se trântește, iar eu ma trezesc cu capul într-un piept tare. Defapt pieptul se izbește de nasul meu  și nu apuc sa fac nicio mișcare pentru ca ma  dezechilibrez și fac cunoștință cu podeaua cea rece.

   -Ai și tu grijă pe unde mergi, nătângo! Spune băiatul din fața mea uitându-se destul de urat pe mine. Avea parul blond și niște ochi albaștrii ca cerul . Era destul de bine făcut și nu pot sa neg ca nu arata bine 

  -Nu e vina mea ca tu trântești ușa fără sa te uiți dacă mai e cineva ,nebunule. Spun eu ridicând tonul la el, iar el se uita nervoasa. Asta a fost picătură care a umplut paharul, după ce ca am și întârziat mai trebuia sa îmi bat capul și cu el.

   -Wow, domnișoară nătângă pe lângă ca e nătângă are și tupeu! Spune băiatul din fața mea destul de iritat dar și amuzant ridicand o sprânceană spre mine.

  Asa ca nevrând dispoziția necesara pentru a încep o ceartă îmi adun lucrurile care imi căzusera, mă ridic și ies trântind ușa în urma mea. Doamne cât de nesimțiți pot fi unii oameni, mai ales băieții. Spun eu și îmi dau ochii peste cap în timp ce merg în căutarea clasei mele

  După multe căutări însfarsit mi-am găsit și eu clasa.
       Clasa a XII-a A.
Intru în clasă, iar prima dată îl zăresc pe domnul bou, care ghiciți cine era .  Chiar nesimțitul de mai devreme. Doamne de ce mi l-ai dat din nou pe asta pe cap . Credeam ca va trebuie să mă întâlnesc cu el doar prin pauze sau poate în anumite ore în cele mi nefericite cazuri. Dar se oare ca de acum în colo trebuie sa îl suport ca și coleg. Minunat!

  Îmi pare rău că am zis mai devreme că arată bine.
Cred ca îmi retrag cuvintele. E super nesimțit și plin de el. Fata lui cere pumni, pe bune. Dacă credeam ca fetele sunt ciudate, mi-am dat seama când l-am întâlnit pe el, ca și băieții de aici sunt la fel ca ele.

Mereu am urât persoanele de genul, mai ales că se cred superior celorlalți cu toate ca nu sunt. Mi se pare normal ca toată lumea sa fie egala pentru ca asa și este. Dar nu e treaba

Observ privirile fetelor, din nou, care se uita atât de atent la mine și la fiecare mișcare pe care o fac, îmi vena sa le zic vreo doua, dar am zis ca mai bine nu le bag în seama.

- OK Rose e doar un an, cât de rău poate sa fie! Îmi spun eu în sinea mea, dar sincera sa fiu nu prea cred ca o sa îmi fie atât de bine pe aici.

M-am așezat în ultima banca de pe rândul de la mijloc și mi-am pus ghiozdanul pe scaun nu înainte de a-mi pune telefonul sub banca. M-am uitat la ceas și am observat ca mai sunt câteva minute și se suna, asa ca mi-am scos cărțile pe banca.

M-am așezat mai bine pe scaunul din lemn care nu era deloc confortabil și am analizat puțin clasa. Era destul de spațioasă și avea gemuri mari. Băncile erau făcute din lemn negru la fel și scaunele, arata foarte frumos.

Noi mei colegi strau cocoțați pe bănci și l-am văzut pe nesimțitul de mai devreme cum ținea o fata de solduri în timp ce vorbea cu alți băieți.
Fata din bratele lui era îmbrăcată destul de sumar as zice eu, având un top care nu ii acoperea prea mult și niște pantaloni din piele. Nu pot sa spun ca nu era frumoasa, pentru ca as mintii, dar machiajul care era prea mult o făcea destul de "bătrână". Avea parul în niște bucle perfecte iar culoare sa era de blond.

Privirea mea s-a îndepărtat imediat atunci când ochii lor s-au îndreptat spre mine, iar eu ma simțeam roșie pentru ca ma prinsesera ca ma uitam spre ei.
Am văzut-o pe acea fata cum se întoarce spre el, iar el își întoarce capul spre ea sărutând-o. Mi-am ridicat privirea din pământ și m-am uitat scatbita la ei. Nu avusesem eu primul sărut, dar mereu  mi se păruse destul de scârbos chiar dacă toată lumea zicea ca o data ce încerci nu ți s emai oare asa.
Dar, cum eu sunt Rose, tot o sa îmi susțin ideea.

Când s-a sunat, un domn la vreo patruzeci de ani întra în clasa la brat cu un catalog. Bănuiam ca el va fi profesorul de matematică. Avea parul negru și purta ochelari. Nu părea o persoana deloc rea, dar azi cum am aflat ca aparentele înșela am așteptat sa vad cum este.

A deschis catalogul și a început sa facă prezenta. Când a ajuns la mine s-a ridicat în picioare și și-a îndreptat privirea spre mine.

- Ea este noua vostra colega! Spune el în timp ce îmi face semn sa vin spre el. Nu eram o fire atât de rușinoasă, dar mi se părea destul de ciudat sa vorbesc în fata atâtor persoane.
Te rog sa te prezinți. Îmi spuse din nou el și îmi făcu semn sa vorbesc.

- Eu sunt Rose Stephen și am șaptesprezece ani. Am fost la liceul Elisabeth , dar pentru ca părinții mei au trebuit sa se mute din cauza muncii am ajuns aici. Spune u rapid, iar profesorul  se uita la mine și deschide gura sa spună ceva, dar o alta voce îl întrerupe.

- Sa știi ca nu ne interesa deloc de ce ai venit aici,sincer sa fiu nici nu cred ca ne interesa vreun detaliu. Spune nesimțitul de mai devreme bătând palmă cu colegii sai din spate, și din fata în timp ce profesor se uita urat spre el.

- Domnule Brown va rog sa vorbiți frumos de domnișoară Stephen pentru ca nu ai nicun drept sa zici asta. Spune profesorul  Alcot.

- Doar îmi spuneam o părerea care era adevărata ! Spune ridicând mâinile sus în semn de predare, iar toată clasa începe sa râdă. Ma simțeam foarte prost asa ca m-am scuzat și m-am dus în banca.

- Domnule Brown, vrei detenție și nu ști cum sa o cereți? Spune domnul Alcott în timp ce se uita cum mâine încrucișate la piept și o sprânceană ridicata spre cel din fata lui.

- Nu ar fi prima  data când ajung pe acolo spune el în timp ce își trece mana peste scaunul fetei cu care se sarutase mai devreme, nimic nou.

- Aveți detenție vineri, ca să știți că văd ca tare dor va este de ea. Spune profesorul Alcott și se așează înapoi la catedra închizând catalogul destul de tare.

Toată ora am stat ascunsa în banca, fără sa răspund sau sa zic ceva. Minunat prima zi la liceu și deja merge prost.

Următoarele ore am repetat micul discurs atunci când eram întrebata, dar evitând sa mai zic alte detalii infara de vârstă și de nume.

Ajunsa acasă m-am trântit în pat cu o punga de chipsuri  lângă mine uitându-mă pe Netflix la un film. Sincera sa fiu nu am înțeles prea multe din el pentru ca nervii mei încă erau prezenți.