Dorința noastră~Realitatea [Volumul II]

Capitolul 4~Iubirea, o mică petală

Iubirea, o mică petală de trandafir, rătăcită prin inimile noastre de plumb. Ai vrea să poți simții și tu, acea emoție unică. Dar cum?

-Aya-chan, ce citeşti? întrebă Ryze curioasă
-Nimic, nimic, doar mă documentam despre niște lucruri minore, zic timidă
-Ce lucruri? Acum suntem cele mai bune prietene, îmi poți povestii, nu-i așa?
-Ai fost mereu atât de energică?

După acea sâmbătă, mi-am dat seama de sentimentele lui Ryze.

-Te rog să ne scuzi, nu avem timp de irosit cu persoane răutăcioase, zise şatena, și luându-mă de mână am înaintat spre băi.
-Ri-chan.. mă opresc eu, fata aceea... Hinami Uzumi, e de fapt...
-Nu-mi pasă cine e, cu ce se ocupă sau ce face. Nu are dreptul să îmi jignească prietenii.

Am pus cartea deoparte, și începând să îmi caut haine pentru seara la cinema, încep un nou dialog cu Ryze.

-Și spune-mi, cum îți merge cu Ryuu? întreb schițând un zâmbet pervers
-Aya-chan! Cât de jenant! Cum să întrebi asta? Totuși, dacă ești curioasă îți pot oferii niște detalii.
-Hmmm, continui în timp ce îmi scot o rochie veche ce a aparținut bunicii mele.
-Cum să încep? Păi, după sâmbăta aia, mi-a cerut numărul! Sunt așa de fericită, îți mulțumesc Ayame! Mi-ai schimbat destinul.
-Mă scuzi puțin, mă duc să probez rochia asta, continuăm du...
-Îmbrac-o aici!
-Poftim?
-Nu mai e nimeni oricum, spuse trăgând jaluzelele.

Ryze sărise pe mine să "mă ajute" forțat. Adevărul e că mă panicasem, iar instinctul de apărare nu a întârziat să apară, astfel reușind să fug. Din păcate mama auzise gălăgia provocată de râsetele noastre.
Ușa se deschisese, scoțând un scârțâit enervant. Mama se uită șocată la noi. Ryze era deasupra mea, atingându-mi sânii, iar eu îmi țineam mâinile pe umerii ei.

-Mamă! Nu e ceea ce pare! Noi doar...
-Doamnă Yoshida, îmi cer scuze.
-Ayame, draga mea, nu știam că ai alte orientări, dar totul are un început, zise mama râzând
-MAMĂ! am țipat cat de mult am putut, nu e amuzant!

Ființa observase rochia bunicii. Era de culoare verde gălbuie, din cauza vechimii.

-Ce vrei sa faci cu, știi tu, cârpa aia antică?
-Eu și Ryze mergem diseară la film și... aveam nevoie de ceva sa pot purta, în afară de uniformă. Oh, acum se vede ca nu prea ies din casă, din moment ce am mai multe pijamale decât haine de afară.
-Aya-chan, dacă vrei îți pot împrumuta eu o rochie!
-Mai întâi, dă-te jos de pe mine.

Peste câteva ore, mă aflam în fața clădirii unde urma să intrăm. Eu, o refuzasem pe Ryze, insistând să port acea haină veche.

Nota autorului:

Acest capitol a fost scris în mai, dar postat abia acum. În altă ordine de idei, încep capitolele pline de romanță.