Dragă iubire,
Puteam să jur că s-a terminat, dar a mai căzut o stea.
N-am vrut să mai spun nimic, dar nu reușesc să nu mă descarc negru pe alb. Sunt un visător care încă crede în fantezii.
Ce e rău să fii visător? Pentru că trebuie să încerci să trăiești.
Uni rămân doar cu visele și atât. Acele zile când îți faci șcenarii în cap, incluzând tot ce nici odată nu o să se întâmple, dacă nu lupți.
Ai mei mă bat la cap cu școala. Mi-aș dori să știu la ce-mi trebuie o mie de teoreme, dacă inima mea nu se vindecă cu ele. La ce oare-mi trebuie formule? Dacă totuși nu o găsesc pe cea potrivită să uit. La ce-mi trebuie reacții chimice dacă nu găsesc una să facă o scânteie între noi doi? La ce-mi trebuie școală, dacă eu nu am trecut prin viața reală?
....
Dacă vrei să privești înainte, nu uita că te-ai uitat și înapoi. Dacă vrei să ai mai mult, nu uita că odată ai avut puțin. Dacă vrei să devii mare, nu uita de unde te-ai ridicat. Nu uita ce ai fost, nu mă uita, căci în inima mea, ești încă acolo. Mi-aș dori să dispar, să nu fi existat..
Dar ce rost are viața fără a o simți?
Pentru că am început să trăim
Doar pentru a muri.
Nu pentru a simți!
Cu drag, încă o stea.
