Dragă iubire,
Timpul,
De ce timpul?
Întodeauna, timpul!
El strică totul, așa de repede fuge, zici că ar avea un tren de prins. Acel tren al vieți, care fiecare aleargă după el, pentru a putea să plecăm în locuri neașteptate.
Acolo unde nimeni nu a putut să atingă vreodată, să ne găsim liniștea.
Doar iubirea mai lipsește dintr-un singur suflet ce plânge cu lacrimi de jar, după tot ce iubește.
Poate că viața este un joc, unul mai greu sau mai ușor. Dacă știi să-l joci, ai câștigat, dar dacă nu știi, poți să pierzi totul. Să rămâi fără nimic. Poți să pierzi controlul sau legătura cu viața. Poți să pierzi persoane, poți să pierzi orice.
Bani înseamnă totul, monedele și averea. Se țin unii după alți, îmi dau seama că pe oricine corupe. Că pe oricine prostește, că pe oricine îl duce de nas. Pentru că bani sunt cheia vieți.
Dar nu poate să înlocuiască iubirea, nu pot să-nlocuiască sentimentele și dragostea. Totul se rezumă la sentimente. Caută adânc în tine, în sufletul tău. Și urlă din toată ființa ta, că te-ai îndrăgostit.
Haide să nu plângem, căci nimic nu e mai frumos decât să zâmbești. Haide să dăruim, căci nimic nu e mai frumos decât să primești. Dacă vrei s-ajungi o persoană bogată, întâi de toate fii om, căci toți suntem ființe, prea puțini oameni.
Hai să lăsăm trecutul acolo unde îi este locul, să pictăm persoane dragi pe peretele viitorului și să privim în prezent.
Ia o pensulă de culoare, și pictează-te pe peretele viitorului meu. Hai să lăsăm la o parte fiecare stea căzută.
Pentru că înseamnă o inimă pierdută.
Fiecare zi s-a dus,
Eu având de fiecare dată ceva de spus.
Și ceva de scris negru pe alb,
Crezând că într-o zi tu vei vedea.
Ce eu gândesc și ce eu simt
Vei vrea?
Cu drag, poate că prea mult drag nu mai este.
