Dragă iubire,
Pentru numele lui Dumnezeu! Ce e așa de greu să uit de tine?
Ai intrat în mintea mea și ai rămas un tatuaj în ea, uneori mi-e așa de frică să-l șterg. Uneori am șanse să-l îndepărtez, dar nu pot. Vreau să rămâi acolo, dar nu vreau să îmi fie tot mie dor.
Nu e așa ușor să îmi fie dor de tine, atunci când chipul tău îmi apare în fața ochilor, atunci când îți simt respirația în fața mea, atunci când te simt lângă mine și atunci când privesc pe geam și realizez că au trecut cinsprezece zile de când nu ne-am mai suflat nici un cuvânt unul altuia.
Îți amintești ce frumos era să privim stelele căzătoare împreună?
Am ajuns să le privesc singură, cu un carnețel în mână și scriind tot ce simt.
Îmi descarc fiecare emoție pe care o trăiesc, negru pe alb. Stând uneori chiar și pe balcon și lacrimile dânduși năvală pe obrajii mei. Încerc să fiu puternică
Să rezist la tot ce se întâmplă.
Nu îmi place să vadă nimeni suferința ce intră prin mine.
E greu dar poate că trece.
Mi-e dor,
Atât de dor..
Cu drag,
... mai bine las-o așa.
