Inevitabilul

Capitolul 2

"V: Aris, vino in birou te rog!

S-a întâmplat ceva, domnule?

-Da, Aris. Ești concediată. Am luat o decizie și îi predau firma lui David."

*

Aris: Nu..nu.. de ce el? De ce?!

Daniel: Ari? Aris trezește-te!

A:-Ah ce naiba?

Mă trezesc și îl văd pe Daniel amuzat și totuși îngrijorat.

A:-Am visat urât..cred.

D:-Puteam sa jur că gemeai, deja ma trezisei dacă știi ce zic.

Zâmbește perves și eu ii dau o palma peste față.

A:-Esti așa porc câteodată.

D:-Si tu ești frumoasă tot timpul.

Mă pupa pe obraz și părăsește încăperea.

Zâmbesc și mă duc să mă îmbrac.
Gândul că o să-l văd iarăși pe nesuferitul ăla, îmi distrugea starea de spirit.

Conduc lent până ajung la clădirea imensă și îmi afișez falsul zâmbet pe buze când intru in același timp cu David pe ușă.

David:Buna dimineața, frumoaso!

Îmi dau ochii peste cap și îl ignor.

Rade zgomotos și-mi taie calea luând-o in fata mea.

Ajungem și ne oprim in față ușii biroului lui Vid.

David îmi deschise elegant ușa lăsându-ma sa trec prima, pentru o impresie mai buna.

A:-Buna dimineață, Vid.

V:-Buna dimineața și vouă.

A:- Va aduc o cafea ?

Daniel se pune in fata mea și continuă
-Permite-mi mie, draguto.

Iese rapid din birou cu aceeași față de învingător.

Oftez și mă pun pe fotoliul din fata șefului meu.

Viadro mă analizează din cap până în picioare și zâmbește.

A:-S-a întâmplat ceva, domnule?

V:- Nu scumpo, mă uitam doar puțin la tine.
Te-ai îmbrăcat foarte frumos astăzi.
Că de-obicei as putea adăuga..

Mi se pune un ușor nod in gat, dar mintea mea de drăcușor îmi dă o idee splendidă.
Sunt fata. Asta este cu siguranță un avantaj deosebit.

Încep să îi fac ochi dulci șefului meu și îi zic seducător accentuând fiecare litera "Mulțumesc, Vid!

Își musca buza, iar David își face apariția.

D:-Cafeaua dumneavoastră, domnule!

Zâmbesc superior și adaug
-Daca stau să mă gândesc, David, as vrea și eu una, ce zici ?