Inevitabilul

Capitolul 7

Mă trezesc amorțită simțind cum sunt ținută ca în captivitate de brațele cuiva.

Deschid ochii leneș și observ un Viadro somnoros cu mâinile împletite pe soldurile mele capul lui fiind pe umărul meu

Lumina pală a dimineții i se prelingea pe chipul său angelic.Incerc sa-i dau mâinile de pe mine dar mi-e imposibil el fiind mult prea puternic, așa că îl zgâlțâi cu scopul de a-l trezi.

-Viadro...Vid..dobitocule scoala-te!

Îl aud cum se foiește și își deschide ochii.

-Mmm buna dimineața bunăciune.

-Ia-ti mâinile de pe mine vreau sa fac un dus.

-Esti la mine acasă baby nu-mi amintesc sa te fi lăsat să faci dus aici.

-Sa mori tu?

Mă ridic furioasă nemaibagand de seamă că sunt goala pușcă și iau un prosop care atârna de mânerul șifonierul sau.

Las apa rece sa-mi inunde trupul în timp ce simt brațele cuiva cum mă cuprind de umeri.

Mă întorc instinctiv dar nu mai apuc sa zic ceva căci buzele mele sunt acaparate de ale lui într-un sărut pasional.

Îmi plimb o mana pe spatele său bine făcut iar cu cealaltă mă joc în părul lui ud.

Mă trântește rapid de peretele căzii in timp ce sărutul devine acum unul animalic.
Îmi ia sânii în palme și începe să se joace cu ei, sfârcurile mele intarindu-se și urlând de dorință.
Se lasă puțin în jos începând să mi sugă sânii în timp ce îmi masează coapsa stângă.

Se ridică și mă trage de pe perete punandu-ma culcat în cada care între timp se umpluse cu apa și se pune deasupra mea poziționandu-se la intrarea în vaginul meu

Mă tachinează plimbandu-si vârful intre pereții mei apoi intra brusc și tare in mine. In timp ce îmi acaparează iarăși buzele într-un sărut lung și apăsat

Gemetele mele se auzeau în toată baia până când el cedează și își dă drumul în mine.

Se trântește peste corpul meu și rămâne acolo câteva secunde bune luandu-ma in brațe până când mă salta sus și mă scoate din cada punandu-ma in pat.

-Ti-a plăcut baby girl?

-Se putea mai bine.

-Nu mă provoca că o mai pot duce și 10 ture daca vreau.

Ridic mâinile în semn de pace și mă îmbrac cu rochia de aseara care rămăsese pe podea.

-Eu o sa plec acasă cred.

-La munca nu te duci?

-Nup.

Dau sa plec dar mă prinde de mana și mă întoarce cu fața la el.

-Nu simți nimic ?

-Ce sa simt?

-Nu mă placi? Adică totul a fost pur și simplu de distracție?

-Nu știu nici eu ce simt sincer..

Las capul în jos și încerc să plec dar mă prinde iarăși si mă sărută pe buze încet.

-Te iubesc, Aris.

Mă uit în ochii lui și îl iau în brațe afundandu-mi capul în pieptul lui.

Stam așa doua minute după plec rapid fara sa mai spun nimic.

Întorc capul instinctiv și îl văd rămas în capătul holului uitandu-se cum plec.

*

Am ajuns acasă și spre fericirea mea este duminică.Ma pot relaxa la televizor așa cum îmi doresc.